Expoziţia Mondială de la Osaka atrage zilnic mii de vizitatori, iar Pavilionul României captează atenţia prin îmbinarea de design, artă şi gusturi tradiţionale. Totul se desfăşoară pe insula artificială Yumeshima, transformată dintr-o fostă groapă de gunoi într-un punct turistic, gazda Expo 2025 cu tema Viaţă, societate, viitor.
Istoria Yumeshimei e surprinzătoare: născută pentru depozitarea deşeurilor, a fost reconceptualizată pentru viitor, deşi tranziţia a presupus obstacole. Autorităţile japoneze verifică permanent emisiile de metan ale solului fostei gropi ca măsură de precauţie, iar organizarea Expo 2025 şi sloganul său transformă insula într-un fel de laborator public pentru scenarii ale societăţii viitoare. Un element de mândrie este Grand Ring, un inel uriaş din lemn ce înconjoară complexul expoziţional. Este cea mai mare astfel de structură din lemn din lume, recunoscută de Guinness World Records, acoperind peste 61.000 mp şi întinzându-se pe mai bine de doi kilometri. Pe lângă umbra binevenită în timpul zilei, Grand Ring oferă şi o pasarelă suspendată la peste zece metri care permite privelişti spre mare şi oraş, exact ce îţi trebuie după două ore de stat la coadă sub soare.
Dimineaţa, metroul cu staţie directă la Yumeshima varsă valuri de oameni spre porţile expoziţiei; scările rulante par nesfârşite, iar la intrare se formează mulţimi ordonate, echipate pentru caniculă cu umbrele, pălării, ventilatoare portabile şi pachete cu gheaţă. Organizatorii caută să contracareze căldura cu tunuri de apă pulverizată şi zone de odihnă acoperite, dar uneori măsurile rămân mai mult simbolice: expoziţia devine şi un examen al răbdării umane, pe care japonezii îl trec cu stoicism.
Pavilionul României, denumit Romanian Magic Box, se află în zona Saving Lives şi surprinde printr-o estetică caldă, construită din lemn, ca o cutie ce ascunde poveşti. Proiectul a fost conceput de studente de la Facultatea de Arhitectură Ion Mincu, Georgiana Muraru şi Anca Bodoalcă, selectate printr-un concurs organizat împreună cu Ministerul Afacerilor Externe. Implicarea elevilor şi studenţilor români în activităţile pavilionului reflectă o strategie clară: prezentarea viitorului prin creativitate şi participare educaţională.
Fluxul de vizitatori este atent reglementat: grupuri de 130–150 de persoane intră la fiecare tură, în timp ce alte sute aşteaptă la rând. Vizitatorii sunt întâmpinaţi în limba japoneză de studente din comitetul de primire de la Casa României: Alina Ionescu, Maria Ştefan şi Mara Răducanu. Tinerele spun că vor rămâne aici până în octombrie şi că experienţa se potriveşte perfect cu studiile lor de japoneză, şi, da, le place că publicul japonez ştie să stea la coadă în soare, astfel încât nu e nevoie de exces de admiraţie.
Programul pavilionului are o componentă multisenzorială: proiecţii imense prezintă peisaje româneşti, de la Delta Dunării la munţi, urmate de mici recitaluri de pian şi chitară susţinute de muzicieni români. Pianista Anca Preda, profesor la Universitatea Transilvania din Braşov, spune că repertoriul include Enescu, iar reacţiile publicului sunt, de fiecare dată, surprinzătoare. Pentru ea, contactul direct cu oamenii care vin, ascultă şi pleacă la fiecare 30 de minute face experienţa solicitantă, dar foarte valoroasă. Studentul Alexandru Petruţ observă diferenţe culturale: apreciază atenţia publicului, dar spune că i-ar fi greu să trăiască în Japonia din cauza lipsei de socializare specifice europenilor. Remarca sună sincer şi puţin amuzant: îi place, dar nu ar fi pentru el.
Atelierele practice completează vizita: o sesiune de modelaj în lut condusă de ceramista Ioana Deak atrage mult interes, iar expoziţia de obiecte artizanale, având ca temă oul, are ca piesă centrală un kimono realizat din coajă de ou, intitulat Renaşterea. Toate aceste elemente alcătuiesc o experienţă încărcată de conexiune umană, distinctă faţă de pavilioanele foarte tehnologizate.
Gastronomia contează la rândul ei. Restaurantul Haru, care serveşte mâncare românească, atrage cozi clare: vizitatorii aşteaptă până la o oră şi jumătate pentru mici, sarmale cu mămăliguţă, ciorbe sau papanaşi. Preparatele sunt gătite la vedere, iar atmosfera localului e marcată de mobilier din lemn sculptat cu influenţe populare, elemente care întregesc experienţa multisenzorială a pavilionului. Bucătăreasa Andra Grosu, stabilită în Japonia de 22 de ani, coordonează o echipă mixtă de români şi japonezi şi mărturiseşte că a fost plăcut surprinsă de faptul că mulţi japonezi caută informaţii despre bucătăria românească înainte de a veni la expo. Din observaţiile ei reiese că interesul pentru muzica clasică românească, ceramică şi ie este în creştere, semn că România începe să fie asociată cu alte imagini decât clișeele legate de Ceauşescu sau Dracula.
Datele arată un impact concret: Pavilionul României a atras jumătate de milion de vizitatori, iar organizatorii estimează atingerea unui milion până la jumătatea lui octombrie. Ca referinţă, această cifră reprezintă aproximativ jumătate din numărul anual de turişti străini care vizitează România, o statistică care pune în perspectivă vizibilitatea oferită de un astfel de eveniment internaţional.
Expoziţia de la Osaka pune faţă în faţă disciplina şi răbdarea publicului japonez cu dorinţa ţărilor participante de a comunica identitate, artă şi gusturi. România a mizat pe o abordare umană: accentul pe interacţiune şi experienţe directe pare să fi reuşit să atragă oameni într-un mod la care tehnologia nu e întotdeauna comparabilă. Pavilionul devine astfel un exemplu despre cum arta, muzica şi gastronomia pot funcţiona ca instrumente eficiente de diplomaţie culturală, iar implicarea tinerilor creatori români confirmă valoarea proiectelor educaţionale implementate la nivel internaţional.
Romanian Magic Box a reuşit să unească tradiţia (mâncarea, meşteşugurile, muzica) cu prezentarea contemporană (proiecţii, design) şi cu o prezenţă umană activă (studenţi, artişti, bucătari). Această abordare concretă a atras la Osaka jumătate de milion de vizitatori şi promite să întărească imaginea României în rândul publicului japonez, curios, disciplinat şi dispus să-şi investească timpul pentru a descoperi altceva. Ce fotografie, ce recital sau ce preparat ţi-ar stârni curiozitatea cel mai mult la Pavilionul României?
wow, jumate de milion deja? daaa, cozi interminabile dar suna fain
ce, cutie magică? mănânci și stai la coadă, lol.