Există secvențe în filme care te zguduie cu frecvențe joase: tăietura Inelului din mâna lui Sauron, lansarea Saturn V din Apollo 13 sau confruntarea pe grid din Tron: Legacy, bassul profund nu e doar decor, ci te atrage direct în acțiune. De la pasaje orchestrale la efecte digitale, frecvențele sub 100 Hz schimbă complet experiența vizionării și solicită puternic sistemele audio care nu sunt pregătite.
Mulți cumpără difuzoare sau soundbar-uri complete și se opresc la un singur subwoofer. Chiar și sisteme high-end pe componente sau un soundbar precum Samsung HW-Q990F vin frecvent cu un singur sub, fie din motive financiare, fie de spațiu. Eu am testat asta cu un SVS SB-1000 Pro conectat la o configurație SVS Ultra Evolution: sunet bogat și satisfăcător, dar cu anumite limite. Deși bassul este în general omnidirecțional, poate deveni localizabil dacă subwooferul stă prea aproape de locul de ascultare, ceea ce distrage de la film. Mai grav, un singur sub provoacă inevitabil unde staționare: când undele directe se combină cu reflexiile camerei apar creșteri sau scăderi la anumite frecvențe, acele boom-uri sau goluri de bass care apar din senin.
Sunt soluții: tratamentele acustice sau corecțiile automate oferite de procesoarele surround și AVR-urile pot atenua aceste efecte. O metodă simplă și adesea mai eficientă este adăugarea unui al doilea subwoofer. Dacă ai spațiu, două subs sunt ideale: fiecare va avea propriile vârfuri și goluri pe curba de răspuns, iar când se combină rezultă un raspuns al bassului mai uniform în încăpere. În plus, plasate în poziții diferite (ideal unul în față și unul în spate, în colțuri opuse), subwooferele reduc direcționalitatea basului și lărgesc „sweet spot”-ul, astfel încât toată canapeaua să beneficieze de un bass corect, nu doar scaunul din fața ecranului. Da, imaginile promo îți sugerează să pui ambele suburi în față, arată mai bine și cablurile sunt mai scurte, însă din punct de vedere acustic plasarea alternantă oferă performanțe superioare.
Trebuie verificat un aspect tehnic: AVR-ul sau procesorul trebuie să suporte ieșiri multiple pentru subwoofer sau subwooferele trebuie să permită conectare în daisy-chain. Indiferent de configurație, rulează întotdeauna EQ-ul camerei: Dirac Live (mulți o preferă), Audyssey sau soluțiile proprietare ajută semnificativ la corectarea problemelor create de încăpere.
Când vorbim despre mai multe subwoofere, regulile sunt simple: trecerea de la unul la două aduce cele mai mari îmbunătățiri. Peste două suburi continuă să netezească răspunsul în frecvență și reduc localizarea, dar beneficiile scad pe măsură ce adaugi și altele. Pentru o sală mare sau pentru cei care urmăresc bass foarte intens, poate merita să folosească trei sau patru unități; pentru majoritate, două subwoofere reprezintă un compromis bun între cost, spațiu și calitate. Un avantaj adițional al multiplelor subwoofere este posibilitatea de a folosi modele mai mici și discrete, care se integrează mai bine în living fără a sacrifica performanța.
Indiferent de alegere, unul, doi sau mai mulți subwoofere, esențial e să nu ignori complet bassul când îți compui sistemul. După ce investești într-un televizor nou și în difuzoare, subwooferul rămâne adesea ultimul pe listă. Dar odată ce ai bass profund și controlat, filme precum The Lord of the Rings, Apollo 13 sau Tron: Legacy își recapătă impactul original.
SVS SB-1000 Pro apare în text ca exemplu; doi subwoofere poziționate în colțuri opuse și utilizarea unui software precum Dirac Live sunt recomandări practice. E util să reții cifrele și numele: doi subs reduc undele staționare și extind sweet spot-ul, iar procesări precum Audyssey sau Dirac pot calibra răspunsul. Ai încercat deja să adaugi un al doilea sub la setup-ul tău și ce diferențe ai observat la filme sau muzică?
Fii primul care comentează