Sărbătorile de iarnă reînvie obiceiuri vechi la masă și ospățuri îmbelșugate, iar psihologul Cristina Bragarencu și medicul endocrinolog Ioana Stavrositu, într-un material pentru G4Food, arată cum putem aborda mesele de Crăciun în familie pentru a preveni excesele alimentare fără a ne simți vinovați. Tradițiile gastronomice, sarmale, cozonac, gusturi care ne leagă de copilărie, se întâlnesc cu presiunile sociale contemporane, iar efectul e clar: mulți mănâncă mai mult din motive emoționale decât din foame reală. Cele două perspective, una psihologică și cealaltă nutrițională, ne reamintesc că respectul pentru corp și câteva obiceiuri practice pot tempera tentațiile fără a transforma sărbătorile într-un set de restricții.
Stările emoționale sezoniere sunt diverse și intense: bucurie, recunoștință, nostalgie, dar și tristețe sau anxietate când lipsește cineva drag. Cristina Bragarencu avertizează că această încărcătură afectivă poate declanșa mâncatul emoțional, adică folosirea alimentelor ca mijloc de reglare a dispoziției. Presiunile familiale sau comparațiile sociale amplifică situația, iar cineva care se simte „nu suficient” poate căuta alinare în mâncare. Terapia și consilierea pot fi de ajutor pentru cei afectați de aceste trăiri, iar, în situații obișnuite, conștientizarea stării interioare înainte de a mânca este un pas util: e foame adevărată sau o încercare de a umple un gol emoțional? Alegerea conștientă, prezența la masă și mestecatul lent susțin o relație mai echilibrată cu alimentele; limitele simple, exprimate calm, sunt de cele mai multe ori suficiente.
Din unghi nutrițional, Ioana Stavrositu explică că atmosfera festivă activează circuitele de recompensă ale creierului, ceea ce poate intensifica apetitul chiar și în absența foamei. De aceea e util să introducem câteva ritualuri care să ne scoată din pilot automat: un pahar de apă cu zece-cincisprezece minute înainte, începerea mesei cu legume sau proteine, câteva respirații profunde și o scurtă autoevaluare a foamei pe o scară personală. Primele îmbucături orientate spre proteine sau legume, o pauză la jumătatea porției și porționarea în avans ne ajută să stabilim începutul și sfârșitul mesei, nu farfuria comună sau presiunea celor din jur. Răspunsuri ferme, dar politicoase, la îndemnuri binevoitoare de tipul hai, mănâncă, pentru că o dată pe an e Crăciunul pot fi scurte și clare: mulțumesc, arată bine, iau cât simt că îmi face bine acum. Nu e nevoie de justificări elaborate; o limită spusă calm e suficientă, iar apropiații se vor obișnui în timp.
Prevenția fizică are la fel de multă importanță: un somn de calitate reduce hormonii foamei, hidratarea adecvată, un aport suficient de proteine și fibre și păstrarea unui program regulat al meselor sporesc rezistența organismului la tentații. După masă, mișcarea ușoară favorizează digestia și menține ritmul; promisiunile extreme de genul după Sărbători mănânc doar salate creează un efect totul-sau-nimic care, în realitate, destabilizează. În locul lor, echilibrul și distribuirea preparatelor pe zile și mese permit bucuria fără excese. Tehnici simple, precum mâncatul lent însoțit de conversație, porționarea pe farfurie și pauzele conștiente între îmbucături, pot transforma mesele festive din teste de voință în ocazii de conectare. Și, da, bunica va aprecia mai mult respectul tău pentru propriul corp decât faptul că îți pui a treia dată în farfurie.
Ioana Stavrositu recomandă porționarea pe farfurie și mâncatul lent ca tehnici practice. Aceste comportamente arată că schimbarea vine prin ritm și limite blânde, nu prin interdicții severe; somnul, hidratarea și un aport constant de proteine și fibre susțin aceste obiceiuri. E bine să-ți amintești nume concrete din familie, rețete precum sarmale sau cozonac, și să aplici câteva dintre aceste reguli simple la următoarea masă de Crăciun. Cum te pregătești tu pentru mesele de sărbătoare?
Fii primul care comentează