De ani buni, țigla metalică s-a impus pentru multe case din România: costă mai puțin, se montează rapid și este ușoară, de aceea pare soluția ideală pentru cei cu timp și buget limitat. Istoric, trecerea de la materiale grele, tradiționale, la învelișuri metalice urmează același principiu de eficiență și modernizare care a transformat multe meserii în ultimele decenii. Azi vorbim despre realitățile pieței românești, unde varietatea ofertelor aduce atât oportunități, cât și capcane pentru cumpărătorul neatent.
Pe hârtie, beneficiile țiglei metalice sunt evidente: preț redus, montaj rapid, flexibilitate estetică. În practică apar multe probleme din cauza lipsei de informații: mulți cumpără după culoare sau model, uitând să verifice grosimea oțelului, tipul stratului protector sau certificările tehnice. Aici se vede diferența între producătorii serioși, care folosesc oțel certificat și strat de protecție durabil, și intermediarii care vând produse subțiri, frumoase doar la prima ploaie. Nimeni nu plătește pentru o acoperire ce se deteriorează rapid doar ca să evite surprizele, dar din păcate se întâmplă des.
Există câteva mituri legate de țigla metalică. Ideea că ruginește rapid e valabilă doar dacă stratul protector e de calitate inferioară sau oțelul e prea subțire. Produsele bine protejate, cu straturi de poliester sau acoperiri mai performante, rezistă mulți ani fără oxidare. Frica că tabla face zgomot la ploaie apare când lipsește folia anticondens sau structura nu este corect realizată; un montaj profesionist elimină vibrațiile și reduce zgomotul. În privința deformărilor din cauza căldurii, problema apare mai ales la table foarte subțiri; oțelul de calitate, certificat, nu se curbează, iar multe denivelări provin din montaj neglijent.
Despre montaj: aici se pierd adesea banii, nu la material. Chiar și cea mai bună tablă devine problematică dacă montatorul taie cu flexul în loc să folosească instrumente potrivite, fixează tabla strâmb, nu respectă distanțele între elemente, nu asigură ventilația sau folosește șuruburi nepotrivite. Orice abatere de la instrucțiunile producătorului poate anula garanția. Paradoxal, românii caută mereu cel mai mic preț la material, dar acceptă echipe de montaj fără certificare sau garanție. E ca și cum ai cumpăra o mașină scumpă și i-ai monta anvelope uzate.
Pe termen mediu, diferențele dintre producători devin evidente: investițiile în oțel certificat, tehnologii de acoperire, teste UV și mecanice, precum și sisteme de prindere compatibile se răsplătesc după câțiva ani. Ceea ce pare mai ieftin pe metru pătrat poate costa mult mai mult în 3–5 ani, prin decolorare, exfoliere, șuruburi ruginite sau infiltrații. Iar când acoperișul cedează, reparația nu înseamnă doar înlocuirea a două șuruburi, ci adesea schimbarea integrală.
Țigla metalică este o decizie tehnică, nu un pariu la noroc. Trebuie să trecem de la cultura „ieftin și rapid” la cea a durabilității reale: materialul, producătorul și montajul trebuie să funcționeze ca un ansamblu. Când un element cedează, cedează întregul sistem. Gândiți-vă la nume precum Wetterbest, la diferența pe care o face oțelul certificat și la faptul că garanțiile sunt valabile doar dacă toate etapele sunt respectate. Dacă doriți un acoperiș care să reziste cel puțin un deceniu, priviți dincolo de prețul inițial și verificați specificațiile tehnice, certificările și garanțiile montajului. Un exemplu concret: dacă investiți suplimentar în oțel certificat și o acoperire PVDF, s-ar putea să economisiți la schimbarea acoperișului după 5 ani.
Țigla metalică, tipul oțelului și montajul sunt aspecte esențiale de luat în seamă; deciziile luate doar după culoare sau preț sunt riscante. Ce întrebări aveți despre certificări, grosimi sau montaj ca să evitați surprizele la prima ploaie?
Fii primul care comentează