Când subiectul salariilor de excelență devine central, discuția despre criterii, transparență și imagine instituțională nu întârzie să apară. În acest context este vorba despre Inspectoratul General al Poliției Române și despre modul în care se acordă majorările salariale în structurile polițienești, ilustrat de un episod din 2024 în care un ofițer din Timișoara a fost sancționat după ce o tânără a reclamat un incident, iar ulterior șeful de poliție a primit un „salariu de excelență”, un spor de 50% pentru șase luni.
Mecanismul nu este unul nou; există legi și reglementări privind remunerația personalului plătit din fonduri publice de ani buni, începând cu Legea-Cadru 153/2017, care stabilește cadrul legal pentru astfel de majorări. Potrivit Inspectoratului General al Poliției Române, propunerile pentru recompense trec printr-un proces ierarhic de analiză și avizare. Evaluările se bazează pe rapoarte de activitate, rezultatele obținute și recomandările comisiilor de evaluare, iar sporurile sunt justificate prin indicatori de performanță profesională cuantificabili. Poliția susține că, de regulă, recompensele se acordă pentru intervenții în care s-au salvat vieți, acțiuni voluntare în afara programului pentru prevenirea unor fapte grave sau protejarea persoanelor în pericol și pentru rezolvarea unor cazuri complexe.
Legea autorizează majorări de până la 50% calculate la solda sau salariul de funcție și stabilește și un plafon al numărului de posturi care pot beneficia de această compensație: cel mult 5% din totalul posturilor prevăzute în statele de organizare. Alocarea acestor locuri se comunică unităților fie în decembrie pentru primul semestru al anului următor, fie în iunie pentru semestrul al doilea. Inspectoratul subliniază că astfel de decizii trebuie documentate în rapoarte de evaluare și că ele constituie criterii de departajare în procesul de acordare a recompenselor.
Pe de altă parte, nu lipsesc vocile critice. Cosmin Andreica, reprezentant al Sindicatului Europol, a declarat pentru Digi24 că, în opinia sa, „salariul de excelență” poate deveni un mecanism prin care conducerea mărește veniturile unor subordonați pe perioade îndelungate sau recompensează loialitatea față de șefi, ceea ce el descrie ca un trafic de influență la nivel instituțional. În cazul menționat, IPJ Timiș nu a confirmat nici infirmat atribuirea sporului, trimițând la articolul de lege care reglementează majorarea. Aceasta a stârnit întrebări despre coerența comunicării și despre modul în care unitățile interpretează și aplică prevederile legale.
Practic, cadrul legal există și prevede evaluări riguroase și indicatori măsurabili, dar în practică apar suspiciuni și controverse legate de gradul de transparență al deciziilor. Pe lângă aspectele birocratice și juridice, rămâne și componenta percepției publice: când un angajat sancționat sau implicat într-un incident figurează ulterior printre beneficiarii unui spor consistent, legitimitatea măsurii este pusă sub semnul întrebării. Astfel de situații declanșează dezbateri despre echilibrul dintre recunoașterea meritelor reale și riscul unor interpretări politizate sau arbitrare ale recompenselor.
Anexa la Legea-Cadru 153/2017 precizează condițiile și limitele: majorarea se acordă personalului militar, polițiștilor, funcționarilor publici cu statut special din administrația penitenciară și personalului civil implicat în misiuni speciale sau lucrări de excepție. Pragul de 5% pentru numărul de posturi rămâne o garanție legală, dar aplicarea acestuia la nivel local depinde de modul în care conducerile își planifică și susțin propunerile. Poliția reafirmă că totul trebuie fundamentat prin rapoarte de evaluare și indicatori clari. Teoretic pare structurat. Practic, se cer explicații suplimentare când apar situații inexplicabile sau când comunicarea publică lasă loc interpretărilor.
Episodul scote două teme mai largi în evidență: rolul reglementărilor în asigurarea unui sistem predictibil de recompensare și importanța transparenței pentru menținerea încrederii publice. Legea oferă instrumentele; problema pare să fie, uneori, modul în care aceste instrumente sunt utilizate și comunicate. Cazul specific din Timișoara rămâne un exemplu care alimentează dezbaterea despre cum pot fi împăcate evaluările obiective cu percepțiile publice, mai ales atunci când sancțiuni și recompense apar în același dosar.
Anexa VI din lege și prevederea celor 5% sunt aspecte concrete de urmărit, iar maniera în care instituțiile comunică deciziile privind sporurile poate face diferența dintre claritate și suspiciune publică. Dacă documentele de evaluare sunt clare și accesibile, argumentele pentru acordarea sporurilor capătă greutate. Dacă nu, suspiciunile persistă, iar încrederea în instituție are de suferit. Ar trebui publicate mai multe detalii despre criteriile folosite și rapoartele care stau la baza acestor majorări salariale?
pai serios, omul e sancționat si apoi primeste 50%…nu prea se leaga. Legea 153/2017 da cadrul si limita de 5% si 50% dar asta nu inseamna automat legitimitate. btw Curtea de Conturi si ANI pot verifica alocarea si posibile conflicte, iar Legea 544/2001 da dreptul sa ceri rapoartele de evaluare pt transparenta. deci solutii exista, doar ca nu sunt aplicate sau comunicate bine. suspiciuni raman. ca sa vezi! 😒