De-a lungul timpului, numeroase guverne au perceput tehnologia drept un instrument al puterii economice și strategice. Azi, în Regatul Unit și în Uniunea Europeană, discuțiile despre inteligența artificială, calculul cuantic și infrastructura cloud au pătruns în centrul politicii economice, iar securitatea cibernetică nu mai e o anexă, devine motor.
Provocarea este evidentă: cum folosești tehnologii care transformă, menținând totodată sub control valul crescător de amenințări cibernetice? Soluția nu constă în a alege între inovație și reglementare, ci în a reconceptualiza politica de securitate cibernetică ca instrument strategic pentru creștere economică. Colaborarea public-privat este crucială. Companiile private dispun frecvent de capacități tehnice avansate și de date operaționale în timp real, care pot evidenția tipare emergente de amenințări, iar agențiile guvernamentale furnizează cadrul geopolitic și mecanismele de reglementare necesare pentru a interpreta și acționa asupra acelor informații. Combinând contextul strategic al statului cu expertiza tehnică a firmelor se obțin politici mai eficiente și reacții mai rapide la incidente.
Guvernele trebuie să meargă dincolo de listele generale de bune practici și să stabilească parteneriate care analizează efectiv datele colectate, pentru a înțelege ce comportamente și ce mecanisme de descurajare funcționează într-un anumit mediu de risc. Pentru IMM-uri, un ghid clar și practic, construit în colaborare, poate face diferența între reziliență și expunere. Unele administrații deja transformă obiectivele complexe în directive limpede formulate, însă este nevoie de mai multă intenție și design deliberat.
Achizițiile publice reprezintă un instrument strategic. Creșterea economică va depinde din ce în ce mai mult de infrastructura digitală; de exemplu, guvernul britanic a lansat anul acesta AI Opportunities Action Plan și a alocat 121 milioane de lire pentru tehnologia cuantică, ambele ilustrând legătura dintre tehnologie și misiunea economică a statului. Securitatea cibernetică este la fel de vitală pentru strategiile economice reziliente. Totuși, capabilitățile publice și cele private se dezvoltă adesea în silozuri care comunică insuficient, generând lacune între nevoile statului și soluțiile disponibile pe piață. Politica cibernetică ar trebui să orienteze modul în care guvernele cumpără, finanțează și semnalează tehnologiile pe care doresc să le vadă pe piață. Privind achizițiile ca pe o strategie economică, nu doar ca pe un proces birocratic, se poate obține un efect mai puternic.
Există deja modele bune: NCSC a publicat ghiduri referitoare la criptografia post-cuantică, un semnal util pentru viitor, chiar dacă nu știm exact când calculul cuantic va deveni suficient de matur pentru a pune în pericol securitatea actuală. Totuși, semnalele din piață trebuie amplificate: sunt necesare stimulente care să determine actorii privați să prioritizeze aceste zone. Proiectele de cercetare și dezvoltare rămân mijloace eficiente pentru a încuraja colaborarea și a crea impuls, în special în domeniul AI. Marea Britanie are universități și centre R&D de top, dar riscă să piardă talente în favoarea unor hub-uri mai bine finanțate; de aceea este nevoie de o strategie pe termen lung pentru competențe și cercetare care să păstreze expertiza.
Termenul care a revenit frecvent în discuții a fost „pivot”, folosit adesea în sensul de revizuire. Unele reglementări nu rezistă probei timpului; se vorbește, de pildă, despre revizuirea Computer Misuse Act. Reguli binevoitoare pot impune povară de conformitate fără a diminua efectiv riscul pentru afaceri. Probleme precum configurările software incorecte, riscurile din lanțul de aprovizionare sau amenințările emergente nu sunt întotdeauna remediate printr-un tot mai complex set de reguli suprapuse. Prin urmare, factorii de decizie trebuie să reevalueze periodic ce funcționează, să elimine ceea ce nu mai servește scopului și să conceapă reglementări adaptive, orientate pe risc și care să susțină inovația.
Echilibrul rămâne critic: scopul politicii trebuie să fie înțelegerea securității sistemelor, minimalizarea impactului asupra rezilienței și susținerea creșterii economice pe termen lung. Securitatea nu mai este un cost colateral; din perspectiva sectorului privat, ea devine o condiție pentru a face afaceri și, totodată, un potențial avantaj competitiv. Dacă Regatul Unit și UE vor să stimuleze următoarea etapă de creștere digitală, trebuie să trateze politica cibernetică ca un pachet coerent de măsuri care promovează parteneriate, aliniează achizițiile și are curajul să pivoteze când este necesar.
Textul menționează explicit inițiative guvernamentale precum AI Opportunities Action Plan și investiția de 121 milioane de lire pentru tehnologia cuantică, plus îndrumarea NCSC privind criptografia post-cuantică. Astfel de nume și cifre indică prioritățile: R&D, reținerea talentului și semnale clare din partea statului către piață. Un exemplu concret ar fi prioritizarea achizițiilor publice care solicită compatibilitate post-cuantică sau criterii de securitate practice pentru IMM-uri, ceea ce poate transforma cererea publică într-un catalizator pentru soluții mai sigure. Altă direcție practică este finanțarea programelor universitare și a centrelor AI locale pentru a limita exodul de talente.
Următorul pas este simplu: combinația de politici inteligente, investiții în competențe și instrumente de achiziție orientate spre viitor poate transforma securitatea cibernetică dintr-o frână într-un motor al competitivității. Construirea de punți între sectorul public și cel privat, proiecte comune de R&D și revizuirea regulilor ineficiente sunt pași concreți, nu doar lozinci. Tu ce crezi: care dintre aceste măsuri ar trebui să fie prioritatea zero pentru guvernul tău?
Știu că pare tehnic, dar mi se face dor de vremurile când chestia asta cu “tehnologie” era doar hobby și nu decizia care îți putea ruina viața sau jobul. Mă uit la cifre și planuri și parcă văd laboratoare goale, colegi plecați peste hotare, oameni care știau să inventeze din joacă și acum nu mai au răbdare sau bani. Da, e nevoie de parteneriate și reguli, dar cine se gândește la profesorul bătrân din provincie care formase atâtea generații și acum abia își ține laboratorul deschis? Îmi pare rău, dar toate “pivoturile” astea sună ca o promisiune pentru alții, nu pentru cei care au construit totul de la zero. Dacă nu păstrăm oamenii și poveștile lor, rămânem doar cu planuri pe hârtie. tristeg.
politica cibernetică poate crea joburi, standarde comune și încredere.
da, poate scoate bani din chestii tech, dar trebuie oameni pregatiti; vezi să nu bage doar hârtii, ms.