Cum ne influențează schimbarea la ora de iarnă în România și ce afirmă specialiștii de la Institutul de Psihiatrie Socola

Trecerea la ora oficială rămâne un subiect greu de acceptat: duminică, în noaptea dintre 25 şi 26 octombrie, România va reveni la ora de iarnă, când ceasurile vor fi date înapoi de la 4:00 la 3:00. Deşi practica are origini vechi, folosită iniţial pentru a economisi energie în perioade de criză, efectele sale asupra ritmului biologic şi asupra vieţii publice continuă să fie dezbătute la nivel european.
Partea finală reflectă asupra ideii că ora este atât un instrument tehnic, cât şi un simbol al modului în care organizaţiile exercită autoritate asupra vieţii cotidiene. Decizia Parlamentului European din martie 2019 rămâne un reper: votul pentru renunţarea la schimbarea orei, pregătit pentru implementare din 2021, a fost blocat de necesitatea confirmării la nivel naţional şi de divergenţele dintre state. Întrebările ridicate includ eficienţa energetică reală, impactul asupra sănătăţii şi costurile logistice ale unei schimbări permanente. Exemplul României, cu evoluţia sa de-a lungul secolului trecut şi cu practica actuală de alternare între ora de vară şi cea de iarnă, ilustrează complexitatea mixului dintre obiceiuri sociale, ştiinţă biologică şi decizii politice. Te întrebi, dacă UE ar opta pentru o oră fixă, cum s-ar reajusta transporturile, programele de lucru şi viaţa de zi cu zi în România şi în ţările cu fusuri orare diferite?
Echinocţiul de toamnă a avut loc pe 22 septembrie la ora 21:19, iar de atunci, în emisfera nordică, durata zilelor scade treptat până la solstiţiul de iarnă din 21 decembrie. La latitudinile României, Soarele atinge o înălţime medie de 45° la amiază în această perioadă, ceea ce înseamnă zile vizibil mai scurte. Astfel, schimbarea orei de duminică se produce într-un context natural de reducere a luminii, ceea ce intensifică efectele asupra ritmului nostru biologic.
Istoria schimbării orei arată că aceasta a fost adoptată treptat de mai multe ţări în secolul XX din motive energetice. România a introdus ora de vară pentru prima dată în 1932, iar primele măsuri similare au fost luate de germani în 1916. Din 1980, Uniunea Europeană a încercat să armonizeze reglementările privind ora de vară, dar, pe măsură ce condiţiile economice şi stilul de viaţă s-au schimbat, argumentele economice au devenit tot mai puţin convingătoare. Studii recente indică economii de energie minime, în timp ce efectele asupra sănătăţii, de la tulburări de somn la riscuri cardiovasculare sporite în primele zile după schimbare, captează din ce în ce mai multă atenţie.
E interesant cum o măsură tehnică devenită obişnuinţă a generat un debate care confruntă ceasul intern al oamenilor cu ceasul politic al statelor. Schimbarea orei mai provoacă şi ajustări instituţionale: uniformizarea orei la nivel european ar implica reconfigurări în transporturi, telecomunicaţii şi programe economice, iar acestea explică disputele dintre capitale. Până la o decizie finală, locuitorii rămân într-un ritm dublu: pentru unii schimbarea aduce o oră în plus de somn, pentru alţii o săptămână de reaşezare.
De mai bine de cinci ani, Uniunea Europeană este într-un impas: în 2018 peste 4, 6 milioane de cetăţeni au participat la o consultare publică, iar 84% s-au pronunţat pentru eliminarea schimbărilor semestriale ale orei. Parlamentul European a votat în 2019 pentru abolirea rotaţiei între ora de vară şi cea de iarnă, dar decizia a rămas blocată la Consiliu, deoarece statele membre nu au ajuns la un acord. Unele ţări, ca Finlanda, susţin adoptarea unei ore fixe la nivel continental; altele, precum Grecia, Cipru sau Portugalia, avertizează că diferenţele de fus orar sunt prea mari pentru o soluţie unică. Până la apariţia unei majorităţi calificate, ceasurile rămân într-un balans dublu.
La nivel individual, adaptarea la ora de iarnă nu este doar o formalitate: mulţi oameni resimt oboseală, iritabilitate sau stare depresivă după schimbare. Psihologul Liliana Luca de la Institutul de Psihiatrie Socola din Iaşi leagă acest fenomen de lumină: zilele mai scurte reduc secreţia de serotonină şi sporesc producţia de melatonină, hormonul somnului. Ritmul circadian are nevoie de zile, uneori chiar o săptămână, pentru a se reechilibra şi, pentru persoanele cu tulburări de somn, anxietate sau depresie, tranziţia poate fi mai complicată. Nu surprinde că, în primele zile după ajustarea orei, cabinetele medicale şi cele de psihologie înregistrează mai multe solicitări legate de oboseală, dificultăţi de concentrare şi dispoziţie scăzută.
Problema devine mai complexă în societatea modernă: privarea de lumină naturală pe parcursul zilei se suprapune peste expunerea prelungită la lumină artificială seara, în special lumina albastră emisă de ecranele telefoanelor şi laptopurilor. Aceasta perturbă suplimentar secreţia de melatonină şi intensifică efectele schimbării orei. Specialiştii recomandă măsuri simple şi constante: menţinerea unei rutine de somn, evitarea ecranelor înainte de culcare, o cameră întunecată şi liniştită şi expunere crescută la lumină naturală în timpul zilei. O plimbare de 15 minute în aer liber poate fi foarte utilă.
Din punct de vedere practic, România se află în fusul orar 2. După revenirea la ora de iarnă, ţara va avea două ore avans faţă de timpul universal coordonat UTC. Din ultima duminică a lunii octombrie până în ultima duminică a lunii martie se aplică Timpul Legal Român, iar din ultima duminică a lunii martie România trece la ora de vară, moment în care diferenţa faţă de UTC devine de trei ore.