Mulți angajați, colaboratori și furnizori se conectează de la distanță din case de vacanță, aeroporturi sau hoteluri, ridicând întrebarea: cum îți asiguri accesul la sisteme sensibile când munca nu se mai desfășoară doar dintr-un birou fix? Istoria securității IT e presărată cu soluții care păreau revoluționare la debut, VPN-urile au fost cândva reperul, însă pe măsură ce infrastructura s-a mutat în cloud și modelul de lucru s-a hibridizat, cerințele s-au schimbat. Cineva trebuie să gestioneze drepturile de acces, să confirme identitatea și să restricționeze acțiunile conturilor privilegiate, inclusiv când utilizatorii folosesc telefoane personale sau rețele publice.
Recent, Keeper Security a studiat implementarea practică a Privileged Access Management (PAM) și extinderea sa pentru muncă la distanță prin Remote Privileged Access Management (RPAM). Conform datelor, 53% dintre organizațiile care au adoptat PAM raportează o protecție mai bună a datelor sensibile, iar 49% au înregistrat mai puține incidente legate de abuzul de privilegii. RPAM preia aceste beneficii și le adaptează pentru realitatea distribuită a forței de muncă, evitând complicațiile vechiului VPN sau necesitatea multor agenți locali.
Pe scurt, RPAM furnizează acces granular, bazat pe identitate, fără a conecta utilizatorul la întreaga rețea. În locul tunelului VPN tradițional se folosește un gateway securizat care mediază conexiunile, reducând riscurile asociate expunerii largi a rețelei și simplificând munca echipelor IT. Funcționalități precum session brokering, injectarea de credentiale și accesul just-in-time înseamnă că administratorii primesc doar permisiunile necesare, pentru intervalul necesar, iar punctele de intrare pentru atacatori sunt mult mai restrânse. În plus, RPAM se aliniază principiilor zero-trust, verificând identitatea și aplicând politica least-privilege înainte de acces. Aceste practici sprijină și conformitatea cu reglementări precum GDPR și NIS2.
VPN-urile au fost eficiente când munca era concentrată în birou, dar acum limitele lor sunt evidente. Modelul lor all-or-nothing mărește suprafața de atac: o singură acreditare compromisă sau un dispozitiv vulnerabil poate deschide accesul pe scară largă. VPN-urile se bazează pe un nivel de încredere implicită care contravine tendinței actuale spre zero-trust. Mai mult, multe implementări necesită instalarea de agenți pe fiecare dispozitiv, ceea ce devine nepractic cu contractori, parteneri externi sau device-uri necorporate. Perioadele cu mobilitate sporită, cum sunt vacanțele, accentuează problema: utilizatori conectați din locații necunoscute și echipe IT cu vizibilitate redusă tocmai când riscurile cresc.
În scenarii concrete, RPAM se remarcă în numeroase situații: oferă acces just-in-time, strict limitat la scopul definit; păstrează protecția chiar dacă endpoint-ul e compromis, izolând sesiunea; înregistrează și monitorizează activitățile pentru audit; simplifică onboarding-ul și offboarding-ul utilizatorilor temporari; injectează credentialele direct în sistem astfel încât utilizatorii sau dispozitivele să nu le vizualizeze; și securizează accesul furnizorilor externi fără a le oferi vizibilitate extensivă în rețea. De asemenea, RPAM poate facilita accesul la tehnologii operaționale critice fără a trece prin căile IT tradiționale.
Nu toate soluțiile RPAM sunt identice. La alegerea unui produs e esențial să verifici integrarea cu sistemele PAM și IAM existente, suportul pentru vaulting și injectare securizată de credentiale și capabilitățile de monitorizare live a sesiunilor. Funcții valoroase includ onboarding self-service, federare de identitate pentru utilizatorii externi și compatibilitate cu DaaS sau VDI, importante dacă organizația încă folosește sisteme legacy. MFA, fie în formă statică, fie adaptivă, rămâne crucială. Simplitatea contează, în sondajul Keeper, 57% dintre organizațiile din Marea Britanie au menționat complexitatea implementării ca o barieră majoră pentru PAM, iar multe platforme RPAM moderne adoptă arhitecturi agentless și fluxuri în browser pentru a reduce fricțiunea.
Trecerea de la VPN la RPAM nu trebuie să fie bruscă sau perturbatoare. Un prim pas practic este evaluarea modului actual de utilizare a VPN-ului și identificarea utilizatorilor cu risc crescut, tehnicieni de teren, contractori, echipe offshore, care ar beneficia cel mai mult de RPAM. Pilotarea pe un departament sau grup de furnizori permite rafinarea politicilor bazate pe just-in-time și least-privilege și stabilește rutine de audit conforme reglementărilor.
Pe măsură ce munca hibridă devine tot mai comună și mobilitatea crește, soluțiile centrate pe perimetru devin greu de întreținut. RPAM oferă un model mai flexibil și mai sigur, aplicând controale uniforme indiferent de tipul utilizatorului. Dacă organizațiile caută vizibilitate, control și conformitate, fără a sacrifica experiența utilizatorului, RPAM reprezintă o opțiune logică de explorat.
Keeper Security oferă exemple concrete: integrare cu sisteme PAM/IAM existente, compatibilitate cu DaaS/VDI, audit complet al sesiunilor și implementări agentless. 53% dintre organizațiile care au adoptat PAM au raportat o protecție sporită a datelor sensibile, iar 49% au observat mai puține incidente de abuz de privilegii. 57% dintre companiile din Marea Britanie indică complexitatea ca obstacol la adoptare. Pe ce tipuri de conturi sau echipe din organizația ta ar fi potrivit să inițiezi un pilot RPAM?
Fii primul care comentează