Tratamentele bazate pe imunoterapie pentru pacienți cu cancer sau alte afecțiuni ale sistemului imunitar declanșează răspunsuri imune care pot afecta și țesuturi sănătoase; explicațiile de mai jos descriu modul în care apar aceste efecte adverse și pașii practici pe care îi pot urma pacienții și apropiații lor în spitale sau centre specializate din România. Istoria terapiei care valorifică mecanismele de apărare proprii organismului datează din secolul XX, când cercetătorii au observat capacitatea sistemului imunitar de a recunoaște celulele anormale; progresele recente au transformat aceste observații în tratamente larg utilizate, dar odată cu ele au apărut și tipuri noi de reacții pe care este important să le cunoști.
Imunoterapia nu acționează ca chimioterapia, care exercită un efect toxic direct asupra celulelor; aici problema este că, odată stimulat mai intens, sistemul imunitar poate ataca din greșeală și țesuturi normale. Un exemplu frecvent este la pacienții cu cancer pulmonar tratați prin imunoterapie, care pot dezvolta inflamație pulmonară. Severitatea reacțiilor depinde de tipul medicamentului administrat, regimul de tratament, afecțiunile existente și răspunsul individual al pacientului.
Efectele adverse pot apărea imediat sau pot fi întârziate cu săptămâni sau chiar luni. Cele mai frecvente manifestări sunt de natură dermatologică, erupții, prurit, pete roșii sau uscăciune. Din practica multor pacienți, aceste simptome apar adesea după primele ședințe și pot fi gestionate dacă sunt semnalate din timp. Tractul digestiv este adesea implicat: diaree, greață, dureri abdominale sau colită pot necesita tratamente suplimentare. La nivel respirator, tuse uscată, dificultăți respiratorii sau dureri toracice pot indica pneumonită, situație care necesită evaluare rapidă. Funcția hepatică poate suferi modificări, observabile prin analize de sânge sub forma unor creșteri ale enzimelor hepatice, iar sistemul endocrin poate fi afectat, determinând hipotiroidism, insuficiență suprarenală sau alte disfuncții hormonale. Există și complicații mai rare, precum inflamații ale inimii, pancreasului sau rinichilor.
Pentru o gestionare corectă a acestor efecte, există câțiva pași practici de urmat. Primul este recunoașterea semnelor de alarmă: febră prelungită, oboseală severă, dificultăți de respirație, diaree persistentă sau erupții extinse. Dacă o erupție se agravează sau apare dispnee, anunțarea imediată a echipei medicale reduce riscul de complicații. Urmează programul de monitorizare stabilit: consultațiile, analizele de sânge, ecografiile și alte investigații permit detectarea problemelor înainte să devină grave; semnalează orice simptom apărut între vizite. Recomandările terapeutice depind de severitate: pentru efecte ușoare se pot folosi loțiuni sau medicamente simptomatice; reacțiile moderate pot impune întreruperea temporară a imunoterapiei și investigații suplimentare; reacțiile severe pot necesita întreruperea definitivă a tratamentului și administrarea de corticosteroizi sau alte terapii antiinflamatoare, uneori în regim spitalicesc.
Informarea corectă și colaborarea cu specialiștii sunt cruciale. Discută deschis cu medicul despre alternative, riscuri și ce se poate aștepta; centre specializate, precum cele care oferă imunoterapie la Memorial România, pot furniza suport și instruire pentru fiecare etapă a tratamentului. Implicarea familiei este utilă, deoarece apropiații observă adesea simptome pe care pacientul le minimalizează. Nu amâna consultul medical și evită auto-tratamentele sau recomandările din surse neoficiale. De asemenea, unii pacienți nu sunt candidați potriviți pentru imunoterapie: persoanele cu boli autoimune pot avea risc crescut de agravare; femeile însărcinate sau care alăptează nu sunt recomandate pentru astfel de terapii din motive de siguranță pentru făt sau sugar; evitarea vaccinurilor cu virusuri vii pe durata tratamentului este indicată la recomandarea medicului; iar dacă primești antibiotice sau corticosteroizi, informează echipa medicală, deoarece aceste medicamente pot diminua eficacitatea imunoterapiei. Monitorizarea infecțiilor latente, precum tuberculoza sau hepatita B, este de asemenea importantă, deoarece tratamentele imunosupresoare sau modulatoare pot reactiva astfel de afecțiuni.
Imunoterapia a schimbat paradigma tratamentului pentru multe boli grave, dar pentru a profita în condiții de siguranță este nevoie de informare, monitorizare și colaborare între pacient, familie și echipa medicală. Majoritatea reacțiilor adverse pot fi controlate eficient prin intervenție promptă și planuri terapeutice adaptate. Sprijinul interdisciplinar și respectarea indicațiilor cresc șansele ca tratamentul să fie eficient și să păstreze o calitate cât mai bună a vieții pe durata terapiei.
Ghidul prezentat are un caracter informativ și nu înlocuiește consultul medical. Pentru orice suspiciune sau reacție neobișnuită, solicită ajutorul unui medic sau farmacist cu experiență în imunoterapie.
Sursa principală utilizată: cancer.org.
Imunoterapia ridică problema echilibrului între activarea sistemului imunitar și protejarea țesuturilor sănătoase; exemple concrete menționate sunt pneumonita în cancerul pulmonar, creșterea enzimelor hepatice evidențiată prin analize și riscul de agravare la pacienții cu boli autoimune. Cum crezi că ar trebui comunicată mai clar această informație pacienților și membrilor familiilor lor?
Fii primul care comentează