Amintirea plăcerii descoperirii sunetului corect pentru mulți dintre noi începe odată cu primele walkman-uri sau cu casetele care zgâlțâiau: de aici pornește povestea de azi, despre obsesia testelor audio a unui reviewer care petrece ore întregi cu căști, boxe și soundbaruri, verificând cum sună piesele preferate pe echipamente diferite. Următoarele texte strâng impresii despre diverse modele, de la in-ear-uri cu fir la căști wireless și boxe portabile, și descriu ce caută un ascultător exigent când evaluează bassul, claritatea instrumentelor sau impresia de spațiu sonor.
Autorul, care realizează recenzii audio pentru TechRadar, își structurează procedura de testare în jurul unei playlisturi dedicate, dar are și câteva piese personale pe care le folosește constant ca repere. În testările sale, Bowers & Wilkins Px7 S3 se evidențiază printr-un sunet deschis și coerent, capabil să redea atât un bass bine conturat, cât și un treble energic, ceea ce le recomandă pentru piese cu dinamică largă. Contrastul este evident în comparație cu Panasonic RP-TCM225, care, spune el, nu oferă suficient spațiu pentru un saxofon, plasându-l mai mult în plan secund; ideal este un echipament care poate scoate în prim-plan acest instrument pentru o ascultare mai captivantă. La capitolul in-ear-uri cu fir, Master & Dynamic ME05 primește laude pentru echilibrul sonor și un mic boost în frecvențele joase, util pentru piese cu influențe funk; în plus, adaptorul USB-C al ME05 suportă audio la 32-bit / 384 kHz, permițând redarea fișierelor cu rezoluție mai mare decât CD-ul.
Pentru a testa extinderea sub-bass-ului, autorul apelează la The Boys Are Back In Town de Yung Gravy, piesă care mizează mult pe frecvențe foarte joase. Scopul este să vadă dacă un difuzor sau o pereche de căști pot reproduce acele note adânci fără să sune subțiri sau slăbite. Un exemplu de boxă Bluetooth care s-a descurcat foarte bine la această probă este Tribit Stormbox Blast 2, lăudată pentru puterea în frecvențele joase; redarea i-a lăsat impresia unui bas cu adevărat solid. Sony WH-1000XM6 și Sony WF-1000XM5 sunt menționate ca modele care descoperă detalii, în parte datorită suportului pentru codec-ul LDAC, care permite streaming wireless aproape de calitatea hi-res. Cambridge Audio Evo One apare ca un alt exemplu de boxă wireless capabilă să gestioneze mixuri stratificate și să ofere senzația de spațialitate, după cum a remarcat un coleg în review.
Evaluarea sunetului în format Dolby Atmos include muzica lui Barry White, Gonna Love You Just A Little More Baby, folosită pentru a analiza scenografia și capacitatea unui soundbar de a proiecta instrumentele lateral, percuția mobilă și vocea centrală. Dacă un soundbar reproduce toate acestea clar și fără distorsiuni, înseamnă că se descurcă bine. Marshall Heston 120 este dat drept exemplu de soundbar care reușește o redare tridimensională, apreciat pentru abilitățile sale muzicale. În mod constant, testele sunt făcute folosind Tidal, serviciu de streaming high-resolution, pentru a păstra consistența sursei audio.
Autorul mai amintește și KEF LS50 Wireless II pentru separare și scenă sonoră, iar Bose SoundLink Max ca o opțiune portabilă cu capabilități stereo pentru cei care doresc o soluție compactă. În încheierea materialului original, el întreabă cititorii dacă au piese preferate pe care le folosesc pentru a testa echipamentele sau dacă vor să recomande melodii, invitând la discuție în comentarii.
Marshall Heston 120 este prezentat ca un exemplu concret de soundbar care a reușit să redea Atmos cu o imagine stereo largă și o voce clară, iar Tribit Stormbox Blast 2 s-a remarcat printr-un bas profund care a confirmat capacitatea de reproducere a frecvențelor joase. Ce piese folosești tu când vrei să verifici dacă o boxă sau o pereche de căști merită investiția?
nu m-aș baza doar pe Yung Gravy pt sub-bass, eu bag si Nightcall (Kavinsky) sau Reflection Eternal – The Blast pt test frecvente joase, se simt mai „plin” pe multe boxe. si da, LDAC e best pt wireless daca telefonul suporta, dar atentie la bitrates si la setarile playerului, pe android/sony poți pierde din bitrate daca nu e setat corect. am observat si eu ca unele in-ear-uri chiar ascund saxul sau vocals, pana la urma conteaza si masterul track-ului nu doar echipamentul. pt scene largi pun uneori Donna Summer – I Feel Love (mastered hi-res) sau Massive Attack – Teardrop ca sa vad separarea instrumentelor. Tribit pare o valoare buna pt bass pt pretul ala, dar daca vrei detalii la treble teoretic Sony XM6/5 sunt mai „curate”. cine stie… poate gasesc si altceva interesant, dati si voi piese, ms.
am încercat mereu cu piese cu bas clar ca să văd dacă boxa respira sau doar sintetiza ceva degeaba thunderstruck pe varianta live e bun pt atac si slam dar pentru sub bass bag old school hip hop sau ceva electronic sub 50hz ca sa simt dacă e plin sau doar palid uneori pun o piesa cu sax live sa test spațiul sonor vezi să nu piardă ambianța vocilor prefer și trackuri cu multe instrumente în același plan ca să văd separarea mai ales dacă e promovat ca audiophile si daaa dacă ai suport ldac sau usb dac practic chiar merită testat pe fișiere hi res nu doar pe spotify ca să nu te păcălești ms și spor la căști sau boxe