România a donat marți, 7 octombrie, Muzeului Național de Etnologie din Osaka, Minpaku, piese autentice de costum popular din zona Bistrița, oferite de Pavilionul României la Expo 2025, reprezentat de comisarul general Ferdinand Nagy. Gestul leagă tradiția românească de interesul japonez pentru patrimoniile rurale și relevă cum obiectele de uz cotidian pot traversa granițe și povești.
Datând din debutul secolului trecut, costumele populare sunt privite ca documente vii ale unui anumit mod de viață. Donația include o ie brodată și împodobită cu mărgele, un cojoc din piele de oaie cusut manual și o pereche de opinci din piele, toate realizate în zona Bistrița de meșterul Leon Burbulea. Burbulea este un artizan dedicat păstrării tehnicilor rurale, iar creațiile sale ilustrează meșteșuguri transmise din generație în generație. Pentru publicul japonez, aceste piese oferă o imagine clară a materialelor naturale și a atenției la detaliu care caracterizează portul popular românesc.
O parte a donației a constat și într-un volum de artă semnat de cercetătoarea în textile Florica Zaharia. Cartea compară costumul popular românesc cu kimono-ul japonez, evidențiind legături surprinzătoare: ambele forme vestimentare sunt ancorate în respectul pentru natură, în meșteșug rafinat și în precizia estetică. Partea cea mai fascinantă este că, dincolo de aparențe, atât iea, cât și kimono-ul reflectă ritmuri sezoniere, materiale locale și relația omului cu mediul.
Minpaku, înființat în 1974 și deschis publicului în 1977, este cea mai mare instituție etnologică din Japonia. Clădirea, semnată de arhitectul Kisho Kurokawa, găzduiește expoziții și programe educaționale menite să promoveze diversitatea culturală globală. Muzeul dispune de o secțiune permanentă dedicată României, formată în mare parte datorită activității profesorului Shinmen Mitsuhiro, un etnolog japonez interesat de civilizațiile rurale românești. Colecția cuprinde cruci de lemn din Săpânța, icoane pe sticlă pictate, costume populare, măști tradiționale, unelte agricole și instrumente pentru pictura bisericească, piese considerate a reflecta profunzimea și spiritualitatea trecutului rural românesc.
Reprezentanții Pavilionului României au subliniat modul în care muzeul interpretează costumul popular: nu doar ca un obiect vestimentar, ci ca expresie a unui stil de viață legat de natură, materiale organice și cicluri sezoniere. Această abordare corespunde temei Pavilionului României la Expo 2025, Romania, Land of Tomorrow, unde tradiția, inovația și sustenabilitatea sunt puse în conexiune. Ferdinand Nagy a menționat că vizibilitatea acestor valori la Minpaku completează eforturile Pavilionului de a arăta cum trecutul rural poate conviețui cu proiectele pentru viitor.
Totodată, delegația română a vizitat Biserica Luminii din Osaka, o referință a arhitecturii contemporane semnată de Tadao Ando, a cărei estetică minimală a inspirat conceptul arhitectural al Pavilionului României la Expo. Întâlnirea între estetica tradițională românească și viziunea modernistă japoneză generează un dialog neașteptat între manualitate și arhitectură contemporană.
Cartea Florica Zaharia, creațiile lui Leon Burbulea, secțiunea românească din Minpaku și numele unor arhitecți precum Kurokawa și Ando evidențiază cum obiectele simple pot deveni punți culturale. Expozițiile și donațiile de acest tip transmit ideea că patrimoniul rural nu este doar memorie, ci și o resursă pentru dialog internațional și inspirație pentru proiecte durabile.
Minpaku păstrează acum exemple concrete ale portului din Bistrița și un volum comparativ semnat de Zaharia; aceste elemente pot sprijini publicul japonez în înțelegerea legăturii dintre meșteșug, material și ritmuri de viață. Crezi că astfel de donații culturale pot modifica felul în care o societate străină percepe un patrimoniu rural?
Fii primul care comentează