Pe 11 septembrie, Muzeul Național de Artă Contemporană inaugurează o expoziție consacrată obiectelor create de Tadeusz Kantor pentru spectacolele sale teatrale, iar vernisajul marchează debutul unei expoziții ce va putea fi vizitată până pe 26 octombrie. Încă de la începutul secolului XX, creatorii multidisciplinari au încercat să distrugă granițele dintre obiect și trup; Kantor face exact acest lucru, iar la MNAC avem acum ocazia să vedem concretizate aceste încercări prin obiecte care vorbesc la fel despre teatru și despre sculptură.
Costum/ Sculptură/ Corp. Obiectele teatrale ale lui Kantor este curatoriată de Justyna Droń și Bogdan Renczyński și ajunge la MNAC după ce a fost prezentată anul trecut la Muzeul Național de Artă al României. Proiectul s‑a realizat în colaborare cu Cricoteka, Centrul pentru Documentarea Artei lui Tadeusz Kantor din Cracovia, asigurând astfel o selecție atentă și bine documentată a pieselor. Ne aflăm în fața unei arhive vii a reflecțiilor unui creator care a traversat pictura, scenografia, regia și actoria, iar fiecare obiect expus păstrează semne ale acelor treceri.
Tadeusz Kantor (1915–1990) este considerat unul dintre cei mai importanți creatori polonezi ai secolului XX. Influența sa nu se oprește la frontierele Poloniei: metodele sale au contribuit la schimbări majore în teatrul european și mondial. Expoziția pune în prim‑plan costume, obiecte și sculpturi folosite în spectacole, dar nu doar ca simple artefacte scenice. Ele sunt expuse ca forme ce poartă povestea condiției umane, despre trecere, prezență, memorie. Costume care devin sculpturi, obiecte care devin trupuri, spații modelate de idei: totul ilustrează modul în care Kantor transforma materia în limbaj teatral.
Pe parcursul vizitei, publicul va observa cum obiectele teatrale se află la limita dintre corp și spațiu, între idee și formă fizică, între memoria colectivă și identitatea individuală. Nu este doar o analiză teoretică: piesele expuse au fost folosite în spectacole reale și păstrează urmele acelor reprezentații. Prin colaborarea cu Cricoteka, expoziția oferă contextul istoric și documentar necesar pentru a înțelege felul în care Kantor a operat la intersecția artelor plastice și a teatrului de avangardă.
Pe lângă contribuția sa în teatrul experimental, Kantor a avut o carieră importantă în artele vizuale, iar expoziția reunește acest dublu registru al practicii sale. Vizitatorii vor descoperi obiecte care nu doar înfrumusețează o scenă, ci se transformă în adevărate piese sculpturale cu greutate simbolică și estetică. Fotografiile de arhivă și piesele expuse conturează portretul complex al unui artist aflat într-o căutare permanentă de noi forme de exprimare.
Expoziția de la MNAC este o ocazie de a reevalua moștenirea unui creator polonez esențial, privită prin prisma obiectelor care i‑au purtat gândirea. Expoziția rămâne deschisă până pe 26 octombrie, iar implicarea Cricoteka aduce o rigoare documentară importantă pentru oricine dorește să înțeleagă atât piesele expuse, cât și contextul lor de creație. Imaginile semnate Daniel Simpson completează vizual povestea acestor obiecte, contribuind la atmosferă fără a o înlocui pe cea a obiectelor originale.
Costumul, obiectul sau sculptura prezentate aici nu sunt doar vestigii ale unui spectacol dispărut, ci interoghează relația dintre prezență și amintire, dintre formă și funcție. Dacă te atrage teatrul în căutare de noi forme sau arta care se intersectează cu performanța, această expoziție pune la dispoziție piese concrete pentru studiu: numele Kantor, data 11 septembrie, locul MNAC și colaborarea cu Cricoteka sunt elementele de referință ale unei expoziții bine documentate. Care dintre aceste obiecte te atrage cel mai mult?
costumul pare să aibă viață proprie, iar eu n‑am chef azi să fiu actor
Care credeți că obiectele lui Kantor expuse la MNAC — costumele transformate în sculpturi sau sculpturile care sugerează trupuri — reușesc mai bine să surprindă memoria colectivă a spectacolului și de ce?