Digi24 aduce în discuție o problemă care ne privește pe toți: cum ura și discursul instigator se infiltrează în viața de zi cu zi și ce putem face pentru a le stopa. Jurnalista Corina Matlinschi povestește din experiența personală cum remarci răutăcioase și prejudecăți au marcat momente din liceu, trafic sau chiar viața profesională, și atrage atenția că incitarea la ură nu e o opinie, ci o faptă pedepsită penal, inclusiv online.
Proiectul Împreună, fără ură adună mărturii și reflecții despre efectele concrete ale urii: cum afectează oameni reali și cum putem schimba tonul conversațiilor publice. Inițiativa jurnalistei Ioana Ciurlea strânge la masa dialogului nume cunoscute din cultură și online, actori ca Victor Rebengiuc, Alex Bogdan și Ada Galeș, artiști precum Erika Isac și Emil Rengle, figurile publice Jamila și Dorin Cioabă, psihoterapeutul Gaspar Gyorgy, dar și creatori de conținut precum Silviu Faiăr și Mircea Bravo. Fiecare aduce o perspectivă personală despre cum se simte să fii ținta urii sau despre responsabilitatea pe care o avem când comunicăm public.
Pe lângă povești și dezbateri, campania are și o dimensiune legislativă clară: pune în centrul atenției necesitatea urgentă de a actualiza cadrul legal pentru a facilita sancționarea celor care promovează ura sau comit fapte motivate de ură. În prezent, lacunele din legislație fac dificilă tragerea la răspundere, mai ales când faptele se petrec în mediul online.
Mesajul proiectului rămâne simplu și concret: ura alimentează frica și violența, iar tolerarea ei pasivă creează un climat periculos. Vorbim despre situații pe care mulți le-au întâlnit, de la ironii la locul de muncă la marginalizare pe motive religioase sau regionale. Schimbarea începe când oamenii recunosc problema și aleg să răspundă diferit, nu cu amplificare, ci cu dialog responsabil și, unde e cazul, cu măsuri legale.
Când ai fost ultima dată martor sau țintă a unui mesaj instigator la ură și ce ai făcut atunci?
Sursa text și foto: Digi24.ro
E bine că se vorbește despre asta, dar mă întreb cât mai durează până chiar se schimbă ceva concret la nivelul legii și al aplicării; stiu că sunt proceduri lente, dar aici se grăbește timpul pentru victime. Am văzut oameni blocați profesional din cauza unor campanii online coordonate, și da, se poate urmări digital (metadate, IP-uri, colaborare internațională) dacă vrei efectiv să sancționezi — nu doar vorbe. Și încă: nu subestimați puterea educației media în școli, ar ajuta mult, nu doar plângeri pe Facebook.
aici e clar ceva ce toți simțim dar nu vorbim. am pățit-o în trafic, cineva mi-a urlat chestii din cauza numărului de înmatriculare — eram blocat, nu făcusem nimic — și m-a șocat cât de repede oamenii scapă de empatie. dar mersi pentru că se pune problema la nivel legal, pt că online e haos: multe conturi false, mesaje care dispar, şi poliția are alte priorități uneori.
mi se pare util când sunt aduse exemple concrete, gen cum unele legi din alte țări tratează discursul de ură — de ex. în unele state scandinave e mai clar definit când e incitare, iar asta ajută victimelor să ceară despăgubiri sau intervenție mai rapidă. ar mai trebui și educație media din școli, nu doar sancțiuni, ca să înveți să recunoști manipularea.
nu zic că totul e simplu, libertatea de exprimare e complicată, dar toleranța pasivă e periculoasă. plus: platformele mari ar putea fi obligate să păstreze loguri mai lung timp de anchete; fără date multe cazurile rămân fără urmări. cine știe, poate prinde la oameni obiceiul ăsta de a întreba înainte să judece.