La COP20 a Convenției CITES, delegații din cele 185 de state membre, împreună cu reprezentanții Uniunii Europene, au votat recent măsuri care reglementează, pentru prima dată la scară internațională, comerțul cu anumite specii de rechini și raze. Decizia intervine pe fondul unei cereri în creștere pentru organe precum ficatul unor specii, pentru care până săptămâna trecută nu existau controale globale specifice. Convenția, cu o tradiție de aproape 50 de ani și inițial concentrată pe protejarea unor animale terestre emblematice, a început treptat să includă și viața marină: încă din 1981 a interzis comerțul internațional cu țestoasele de mare, iar abia în ultimul deceniu a început să trateze cu aceeași gravitate și rechinii și razele.
Măsurile adoptate la COP20 au beneficiat de un sprijin larg din partea țărilor membre; propunerile pentru protecția rechinilor și razelor au fost aprobate aproape în unanimitate, un rezultat fără precedent pentru Convenție. Uniunea Europeană figurează printre furnizorii importanți de carne de rechin pentru piețele din Asia de Sud-Est și Asia de Est, importurile și exporturile sale reprezentând peste 20% din comerțul mondial cu carne de rechin, potrivit World Wildlife Fund. Unele specii sunt căutate pentru ficat, altele pentru carne sau pentru înotătoare foarte apreciate în anumite regiuni, iar această diversitate de produse a complicat până acum supravegherea comerțului.
Dintre speciile vizate, rechinii gulper au fost urmăriți în special pentru ficatul lor, în timp ce specii precum smoothhound și tope sunt pescuite în principal pentru carne. Aceste grupuri au fost incluse în Anexa II a CITES, listare care obligă părțile convenției să reglementeze strict comerțul internațional, cerând dovezi că tranzacțiile sunt trasabile și biologic sustenabile. Deoarece produsele provin din mai multe specii și nu pot fi întotdeauna diferențiate pe piață, CITES a optat pentru listări pe grupuri mari: de pildă, 20 de specii de gulper și 30 de specii de smoothhound sunt tratate colectiv. Alte situații au primit măsuri mai dure: pentru unele raze asemănătoare cu rechinii, precum wedgefish și giant guitarfish, s-a dispus o suspendare temporară a comerțului, iar specii ca oceanic whitetip, rechinul-baleină, mantrele și razele-diavol au fost incluse în Anexa I, ceea ce le interzice comerțul internațional din cauza riscului real asociat traficului.
Noile reguli înseamnă, în practică, că exportatorii și importatorii vor trebui să prezinte documentație care să ateste originea și sustenabilitatea capturilor, iar autoritățile vamale și organismele de control vor primi instrumente legale pentru a restricționa tranzacțiile care amenință populațiile. Implementarea va fi însă complicată: piețele mixte, produsele procesate și lanțurile lungi de aprovizionare îngreunează trasabilitatea. Există totuși un precedent: interdicția din 1981 asupra comerțului cu țestoase de mare a contribuit, în anumite regiuni, la redresarea unor populații, iar acum acea experiență este folosită pentru a încerca să oprească declinul unor specii marine.
COP20 a aprobat anul acesta protecții pentru rechini și raze. Decizia pune în discuție modul în care tratatele internaționale se pot adapta la presiunile comerciale și biologice contemporane, precum și cât de pragmatice trebuie să fie măsurile pentru a fi aplicabile în practică, de exemplu, obligația de trasabilitate pentru 20 de specii de gulper sau interdicția totală pentru oceanic whitetip necesită monitorizare și resurse clare. Cum considerați că pot fi puse în practică controalele necesare pentru ca noile reguli să aibă efect real?
Fii primul care comentează