Piaţa mărcilor proprii din România se extinde vizibil, iar raportul Consiliului Concurenţei indică cine, ce şi unde: retailerii locali oferă din ce în ce mai multe produse sub brand propriu, iar ponderea acestora a crescut în 2024 comparativ cu 2021, depăşind media ţărilor în care activează grupurile româneşti. Istoria comercianţilor autohtoni arată că marile reţele au folosit mărcile proprii de decenii pentru a-şi controla mai bine sortimentul şi preţurile; acum această practică capătă amploare într-un context marcat de inflaţie şi reglementări privind adaosurile.
Raportul Consiliului Concurenţei, citat de Agerpres, arată că în 2024 mărcile proprii reprezentau 30, 2% din totalul produselor vândute în România, în creştere cu 2, 8 puncte procentuale faţă de 2021. În categoria produselor alimentare, ponderea a urcat la 33, 8% (+3, 9 pp). Totodată, produsele de origine românească au avut o prezenţă uşor mai mare decât cele de provenienţă străină, crescând de la 50, 4% în 2021 la 52, 1% în 2024. Pentru produsele perisabile, precum alimentele, ponderea produselor româneşti este chiar mai mare: a urcat de la 55, 7% în 2020 la 56, 1% în 2024, probabil şi din cauza atenţiei retailerilor pentru aprovizionarea locală.
La nivelul mărcilor proprii, situaţia nu este complet univocă: per total, produsele de provenienţă străină deţin o pondere uşor mai mare. Consiliul Concurenţei notează că mărcile proprii oferă retailerilor flexibilitate în perioadele de inflaţie şi îi ajută să se adapteze la măsuri precum plafonarea adaosului. Acest lucru poate fi benefic pentru consumatori prin preţuri mai mici la anumite produse, însă ridică întrebări legate de concurenţă: dacă retailerii ajung să controleze o cotă tot mai mare din piaţă, producătorii şi procesatorii pot deveni mai dependenţi, iar motivaţia pentru inovare poate scădea.
Între 2020 şi primul semestru din 2025, adaosurile au crescut, cu o accelerare vizibilă în 2023. Consiliul Concurenţei vorbeşte despre efectul de tip waterbed: scumpirile se transmit de-a lungul lanţului de preţuri, iar majorarea costurilor logistice, salarii, energie, carburanţi, contribuie la aceste mişcări. În analiza autorităţii, produsele sub brand propriu tind să fie mai ieftine la raft şi au costuri de achiziţie mai mici; retailerii practică adaosuri mai mici la categoriile alimentare de bază pentru aceste mărci. Totuşi, per ansamblu (toate produsele sau doar cele româneşti), adaosurile pentru mărcile proprii pot fi chiar mai mari, atenţionează autorii, ceea ce sugerează o strategie calculată: reduci adaosul la produsele de bază pentru a atrage clienţi şi recuperezi ulterior la alte categorii.
Această dinamică le conferă retailerilor un control sporit asupra elementelor de preţ: producţie, logistică, adaos pe întreg lanţul, calitate. Avantajele pentru un consumator vulnerabil pot fi reale, în sensul unor preţuri mai mici la anumite produse esenţiale. Însă există şi efecte comerciale şi concurenţiale importante: presiune pe marjele producătorilor, creşteri de preţ în alte categorii de produse (unele achiziţionate tot de clienţi vulnerabili), şi riscul ca măsurile de plafonare să aibă impact doar asupra unei părţi a coşului de consum. Pe termen lung, dacă retailerii devin tot mai dominanţi, pieţele se pot deteriora: furnizorii îşi pierd independenţa şi motivaţia pentru investiţii şi inovare.
Analiza s-a concentrat pe produse esenţiale din gama alimentară: pâine, lapte, brânză, iaurt, făină, ouă, ulei, zahăr, orez şi produse de patiserie. Documentul descrie şi criteriile folosite pentru a eticheta un produs drept de provenienţă românească: produse realizate sau fabricate în România; în practică, estimările retailerilor includ ca româneşti şi acele produse pentru care ultima verigă de producţie a avut loc în ţară, în absenţa unei trasabilităţi mai detaliate.
Raportul ridică o întrebare esenţială despre echilibrul din lanţul alimentar: mărcile proprii oferă rezilienţă retailerilor şi pot proteja anumite segmente de consumatori, dar pot modifica structura pieţei astfel încât producătorii locali să îşi piardă autonomia. Exemple concrete din raport includ creşterea ponderii mărcilor proprii la 30, 2% din totalul produselor şi la 33, 8% în categoria alimentară în 2024, creşterea produselor româneşti la 52, 1% în 2024 şi faptul că adaosurile au înregistrat un avans semnificativ în 2023. Ce înseamnă toate acestea pentru consumatorul obişnuit, care caută produse accesibile dar doreşte şi furnizori locali puternici? Îţi este importantă originea produselor când faci cumpărături?
Fii primul care comentează