Dezbaterea de săptămâna aceasta din Congres s-a axat pe un set de propuneri menite să simplifice permisele pentru lucrările de broadband din Statele Unite, cu efecte directe asupra programului federal BEAD și asupra comunităților rurale și urbane care încă nu au acces la conexiuni moderne. Tema nu este una nouă: de la primele inițiative de a aduce internet în zone izolate până la recentele programe federale, tensiunea dintre viteza implementării și controlul local a rămas prezentă.
Richard Hudson, congresman republican din Carolina de Nord și președintele subcomisiei, a apărat propunerile în cadrul audierii, afirmând că reformele ar aduce claritate, predictibilitate și responsabilitate în procesul de autorizare și ar accelera construirea rețelelor. Grupuri din industria cablurilor, precum NCTA și America’s Communications Association, au salutat audierile ca pași înainte pentru eliminarea unor poveri administrative care, susțin ele, frânează extinderea serviciilor în zone neacoperite. Mesajul lor e pragmatic: mai puțină birocrație, mai multă muncă pe teren, și mai puține dosare blocate în birouri.
Punctul central al disputei a fost programul federal BEAD, Broadband Equity, Access, and Deployment, creat printr-o lege din noiembrie 2021 pentru a subvenționa construirea infrastructurii în zone fără acces modern. E vorba despre 42 de miliarde de dolari destinați reducerii decalajului digital. Planul inițial de distribuire a acestor fonduri, conceput sub administrația Biden, a fost respins de administrația următoare, ceea ce a obligat statele să-și refacă strategiile și să reducă costurile; consecința a fost amânarea lansării proiectelor. Până la audierile recente, banii nu fuseseră încă distribuiți pe scară largă, deși administrația anunța aprobarea planurilor refăcute pentru 18 state și teritorii.
Hudson a susținut că programul a înregistrat patru ani de întârzieri din cauza administrației Biden-Harris, în timp ce acea administrație a avut aproape trei ani pentru a-l organiza. El a subliniat că reformele de permisare sunt cruciale pentru a preveni blocarea fondurilor în revizuiri și proceduri birocratice inutile. Propunerile legislative stabilesc termene variate pentru tipuri diferite de lucrări de rețea, între 60 și 150 de zile, și prevăd ca taxele de autorizare pentru proiectele BEAD să reflecte doar costurile reale și directe ale guvernelor locale. Unul dintre proiecte include excepții de la anumite revizuiri de mediu și de protecție a patrimoniului atunci când este implicată îndepărtarea unor echipamente vizate de o lege din 2019 privind tehnologia străină considerată risc de securitate.
Din partea democraților, Doris Matsui, membră a subcomisiei din California și principalul democrat, a criticat proiectele care ar obliga guvernele locale să respecte termene stricte fără a le oferi personal sau finanțare suplimentară. Ea a atras atenția asupra prevederii denumite “shot clock”, care stabilește că, dacă autoritățile locale nu răspund în timpul alocat, proiectul este aprobat automat. Matsui a afirmat că, deși pare o soluție pentru accelerare, în practică poate elimina consultarea comunității, favoriza erori și genera întârzieri pe termen lung. Soluția corectă, a argumentat ea, ar fi oferirea de sprijin suplimentar comunităților locale, nu limitarea dreptului lor de decizie.
Discuția pune în față întrebări esențiale despre prioritizarea accesului la infrastructură critică și despre cine ia deciziile. Pe de o parte, există presiunea legitimă de a folosi rapid sumele pentru a conecta zone rurale și a reduce decalajul digital. Pe de altă parte, sunt temeri rezonabile că graba legislativă și limitarea revizuirilor locale pot genera greșeli, ignorarea contextului local și reproiectări costisitoare ulterior. Exemplele practice sunt evidente: termene de 60–150 de zile pentru diverse permise, 42 de miliarde de dolari în joc și 18 state care tocmai au primit aprobări revizuite. În spatele acestor cifre se află familii, școli și mici afaceri care așteaptă conexiuni mai bune.
Rezultatul acestui dialog legislativ rămâne incert. Reformele de permisare pot accelera proiectele, dar succesul real va depinde de modul în care se va asigura capacitatea administrațiilor locale de a procesa cererile și de a menține consultarea publică. Dacă statul va furniza resurse concrete pentru birourile locale, dacă vor exista mecanisme clare pentru protecția mediului și a patrimoniului în proiectele BEAD și dacă monitorizarea ulterioară va preveni complicațiile, atunci cele 42 de miliarde pot avea impactul scontat. În caz contrar, riscul este ca economiile inițiale să se transforme în costuri suplimentare și întârzieri prelungite.
BEAD, 42 de miliarde, termene între 60 și 150 de zile și aprobările pentru 18 state sunt elemente tangibile care conturează miza. Crezi că impunerea unui ritm mai accelerat prin legi care reduc controlul local va grăbi eficient extinderea broadband-ului sau va genera probleme noi pe termen lung?
Fii primul care comentează