Frontierele dintre Thailanda și Cambodgia au redevenit scena unor confruntări armate, în urma cărora au murit soldați și civili după schimburi de foc și lovituri aeriene la frontiera comună. Conflictul implică forțele armate ale ambelor state și are ca puncte fierbinți provinciile Preah Vihear, Pursat în Cambodgia și Ubon Ratchathani în Thailanda, iar tensiunile au reapărut după un armistițiu negociat vara aceasta de președintele american Donald Trump și mediat de Malaezia.
Disputa nu este una recentă: frontierele au fost trase la începutul secolului XX, după perioada protectoratelor franceze asupra Cambodgiei, iar neințelegerile au izbucnit repetat, inclusiv în 2008 când tentativa de includere a unui templu din secolul XI pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO a stârnit proteste masive în Thailanda. În ultimele decenii au avut loc confruntări sporadice soldate cu victime în rândul militarilor și civililor, iar în mai anul acesta tensiunile au crescut după ce un soldat cambodgian a fost ucis într-un incident, ducând relațiile bilaterale la unul dintre cele mai scăzute niveluri din ultimii zece ani.
De luni până în prezent, cel puțin trei soldați thailandezi și șapte civili cambodgieni și-au pierdut viața, iar fiecare tabără acuză cealaltă de inițierea violențelor. Armata thailandeză a afirmat că a ripostat în provincia Ubon Ratchathani după ce un militar thailandez a fost ucis și a confirmat lovituri aeriene asupra unor poziții de la graniță. Autoritățile cambodgiene susțin însă că forțele thailandeze au atacat primul în provincia Preah Vihear și că nu au reacționat inițial. Pe fondul schimbului de acuzații, Bangkok a acuzat utilizarea de rachete și drone kamikaze împotriva militarilor săi, iar Phnom Penh a afirmat că artileria thailandeză a tras și în zone civile din provincia Pursat.
Confruntările urmează luptelor din iulie, când schimburile de foc s-au intensificat rapid: Thailanda a acuzat că a fost vizată de atacuri cu rachete, a ripostat cu lovituri aeriene și, în cinci zile de lupte, au murit cel puțin 48 de persoane, iar mii au fost strămutați. Intervenția diplomatică condusă de SUA, cu sprijinul Malaeziei, a condus la un acord semnat în octombrie la Kuala Lumpur; președintele american a numit documentul un acord de pace, iar Thailanda a folosit un limbaj mai rezervat, semnalând deja fragilitatea înțelegerii.
Tensiunile au continuat să se manifeste politic: în noiembrie Thailanda a pus în practică o suspendare a acordului, premierul Anutin Charnvirakul motivând că amenințarea la adresa securității nu s-a diminuat, în timp ce oficiali cambodgieni au declarat că rămân angajați față de termenii documentului. După noile confruntări din decembrie, ministrul thailandez de externe Sihasak Phuangketkeow a declarat că armistițiul nu funcționează, iar fostul premier cambodgian Hun Sen a afirmat că țara sa a tras doar pentru a respecta termenii acordului. Președintele SUA a cerut din nou respectarea înțelegerii, dar viitorul rămâne incert, iar situația de pe teren arată că, deși violențele majore s-au calmat în anumite momente, riscul reapariției rămâne ridicat.
Ministerul Afacerilor Externe al României avertizează asupra riscului crescut pentru călătorii în zona de frontieră dintre cele două țări și recomandă evitarea deplasărilor în acea regiune. MAE atrage atenția și asupra pericolelor din fostele teatre de operațiuni, unde pot exista muniții neexplodate, în special în zonele izolate de-a lungul graniței cu Laos. De asemenea, autoritățile române reamintesc că traficul cu substanțe interzise este pedepsit sever în Regatul Cambodgiei, iar străinii prinși în astfel de fapte se pot confrunta cu sancțiuni dure, inclusiv pedepse privative de libertate pe termen foarte lung.
Disputele dintre Bangkok și Phnom Penh ilustrează cum frontierele trasate în perioada colonială pot genera probleme și după mai bine de un secol, mai ales atunci când sunt implicate temple istorice, revendicări teritoriale și rivalități politice interne care amplifică retorica beligerantă. Tehnologia modernă, precum dronele, și implicarea unor actori externi complică mediul de securitate, iar acordurile de pace supravegheate de terți rămân vulnerabile dacă nu sunt însoțite de mecanisme locale credibile de monitorizare. Acordul de la Kuala Lumpur din octombrie arată că medierea externă poate produce documente și angajamente, însă respectarea lor depinde de voința politică internă și de controlul real asupra forțelor de pe teren. Următorul pas ar putea fi consolidarea unei prezențe de observatori neutri și oferirea unor garanții economice pentru comunitățile afectate, astfel încât tensiunea să nu revină la primul incident.
Consideri că medierea internațională sau soluțiile locale ar fi mai eficiente pentru stabilizarea frontierei dintre Thailanda și Cambodgia?
Fii primul care comentează