De-a lungul istoriei europene, de multe ori agricultorii au avut un rol central în deciziile publice, de la reformele agrare din secolul XX până la dezbaterile actuale privind securitatea alimentară. Recent, conducători ai principalelor organizații agricole europene au trimis o scrisoare deschisă către Manfred Weber, președintele Partidului Popular European, exprimându-și profunda nemulțumire față de direcția luată de actuala Comisie Europeană condusă de Ursula von der Leyen. Scrisoarea provine din ferme și asociații din Spania, România, Italia și Franța și susține că noile propuneri politice ar putea destabiliza un sector strategic pentru Europa.
Semnatarii, printre care Pedro Barato (ASAJA, Spania), Theodor Lucian Ichim (FAPPR, România), Ettore Prandini (Coldiretti, Italia) și Arnaud Rousseau (FNSEA, Franța), afirmă că fermierii se simt trădați de direcția adoptată. Ceea ce i-a indispus în mod special este, în opinia lor, subordonarea Politicii Agricole Comune unor obiective preponderent de mediu și climatice, pierzându-și astfel rolul economic esențial. Ei susțin fără ocolișuri că niciun mandat al unui președinte al Comisiei nu a fost până acum atât de dăunător pentru agricultori. Alegația are greutate, având în vedere că provin din organizații care negociază zilnic prețuri, piețe și subvenții.
Critica vizează și arhitectura propusă a reformei: pachetul legislativ agricol ar urma să fie fragmentat în trei regulamente, unul pentru performanță, unul pentru planurile strategice naționale și unul pentru implementarea PAC. Semnatarii susțin că această fragmentare ar slăbi coerența politicii comune și ar transfera puterea decizională către negocieri bilaterale între Comisie și guverne, în timp ce Parlamentul European și Comisia pentru Agricultură ar rămâne marginalizate. Argumentul lor este că deciziile luate pe bucăți riscă să genereze un mozaic incoerent de reguli naționale, în locul unei politici comune predictibile.
Un moment pe care îl percep ca simbolic este 16 iulie 2025, ziua prezentării propunerilor pentru Cadrul Financiar Multianual și reforma PAC. Semnatarii descriu acea zi ca una de cotitură pentru fermieri: ei acuză o dezmembrare a bugetului comun și o reducere a ambiției europene, în favoarea unor politici agricole naționale fragmentate. În opinia lor, o astfel de direcție nu numai că ar tensiona relațiile între statele membre, dar ar putea slăbi și capacitatea Europei de a-și susține poziția internațională într-un sector strategic precum agricultura.
Organizațiile solicită acum PPE să respingă această agendă, pe care o consideră nocivă și distructivă. Avertismentul este limpede: acceptarea propunerilor ar submina concurența echitabilă și principiile fundamentale ale PAC. Mesajul include și o formulare dură, potrivit căreia Europa nu poate fi construită pe ruinele Politicii Agricole Comune, iar existența acesteia ar fi amenințată dacă direcția actuală se va menține. Prin urmare, liderii agricoli cer ca PPE să intervină pentru a stabili o nouă bază de negocieri și pentru a restabili încrederea fermierilor în proiectul european.
Dezbaterile scoase în evidență ridică teme mai largi: echilibrul dintre obiectivele de mediu și nevoile economice ale producătorilor, rolul bugetului comun în solidaritatea europeană și modul de luare a deciziilor în instituțiile UE. Când sunt în joc fonduri publice, reguli comune și piețe unice, apar tensiuni între centralizare și autonomie națională. Exemplele concrete din text, semnatarii (Barato, Ichim, Prandini, Rousseau), data de 16 iulie 2025 și apelul către PPE condus de Manfred Weber, arată cât de mult pariza actorii agricoli pe rezultate politice clare. Urmările vor depinde de negocierile politice viitoare și de capacitatea partidelor europene de a găsi o soluție care să împace coerența europeană cu nevoile specifice ale fermierilor. Ce compromis consideri rezonabil între politici climatice ambițioase și susținerea viabilității economice a fermelor?
Ce naiba, iarăși ne lasă baltă ăștia de sus, stiu că trebuie si mediu dar fără prețuri normale la piață nu supraviețuiesc fermele, deci fă ceva, nu doar vorbe.
Ce compromis practic și realist propuneți între măsuri climatice ambițioase (plăți pentru ecosisteme, reducerea emisiilor) și susținerea economică a fermelor mici și medii, astfel încât PAC să rămână predictibilă, să nu favorizeze marile ferme și să asigure venituri viabile pentru agricultori din Spania, România, Italia și Franța?