Disputa dintre autorități și marile companii digitale nu e o noutate: de la primele reguli pentru telecomunicații până la directivele recente ale UE, statele și platformele încearcă să găsească un echilibru între libertate, responsabilitate și transparență. Recent, subiectul a revenit în centrul atenției când Comisia Europeană a rămas fără acces la panoul de control pentru cumpărarea și monitorizarea reclamelor pe platforma X a lui Elon Musk, după ce a sancționat compania cu 120 de milioane de euro pentru încălcări ale regulilor UE privind transparența, potrivit jurnaliștilor de la Politico. Pe platformă, Nikita Bier, responsabilă cu produsele la X, a anunțat că contul de publicitate al Comisiei a fost închis și a acuzat Executivul UE că ar fi încercat să amplifice audiența unei postări despre amendă exploatând o vulnerabilitate a unui instrument publicitar, printr-un link care părea un videoclip și care ar fi putut influi artificial vizualizările. Comisia, la rândul ei, afirmă că a sancționat X pentru nereguli prevăzute în Legea privind serviciile digitale (DSA), menite să reducă răspândirea conținutului ilegal și să sporească transparența.
Printre motivele invocate de Bruxelles se numără designul înșelător al semnului albastru de verificare, lipsa de transparență în registrul de publicitate și refuzul de a oferi cercetătorilor acces la date publice. Reprezentanta X a subliniat că platforma susține egalitatea vocilor, dar a sugerat că regulile trebuie aplicate uniform, inclusiv actorilor din UE, o dispută despre cine impune regula și cine o supraveghează, cu tonuri ironice, dar fără a da nume mari ca ținte.
Reacțiile de peste Ocean nu au întârziat. Administrația Trump a criticat DSA și Legea piețelor digitale pentru că, în opinia sa, restricționează extinderea marilor platforme americane, iar Casa Albă a acuzat măsurile de discriminare împotriva companiilor din Statele Unite. Oficialii americani au avertizat că amenda ar putea intensifica tensiunile comerciale transatlantice; secretarul american al Comerțului, Howard Lutnick, a declarat că va menține taxe vamale de 50% asupra exporturilor europene de oțel și aluminiu dacă UE nu relaxează regulile digitale, iar vicepreședintele SUA, JD Vance, a criticat decizia Bruxelles-ului, interpretând-o ca un răspuns la ceea ce el numește neimplicare în chestiuni de cenzură. Reprezentanta UE pentru tehnologie, Henna Virkkunen, a respins însă ideea că DSA urmărește cenzura și a precizat că decizia se leagă strict de transparența platformei X.
Este o combinație de reglementare tehnică, presiune geopolitică și comunicare publică, cu conturi de publicitate blocate, amenzi consistente și declarații care amplifică disputa. Dincolo de schimbul de reproșuri, problema centrală rămâne modul în care platformele verifică identitățile, cum gestionează reclamele plătite și în ce măsură datele rămân accesibile pentru cercetare independentă. Pentru utilizatorul obișnuit, asta înseamnă mai multă claritate asupra originii reclamelor și a practicilor platformelor; pentru politicieni, creează un nou teren de negocieri comerciale; pentru companii, implică riscuri financiare și de reputație.
Amenda de 120 de milioane de euro readuce DSA în prim-planul dezbaterii publice și scoate la iveală tensiunile dintre X, Comisia Europeană și autoritățile americane. Cazul Nikita Bier versus Comisia, menționat de Politico, arată cât de sensibile sunt instrumentele publicitare digitale și cât de repede pot escalada divergențele de interpretare ale regulilor. Chiar dacă propunerea de taxe de 50% pe oțel și aluminiu pare îndepărtată de universul tehnologiei, ea demonstrează cum deciziile digitale pot ajunge să afecteze relații economice majore. Credeți că reglementări ca DSA pot fi aplicate eficient fără a genera tensiuni comerciale majore?
Fii primul care comentează