Comisia Europeană a început să ceda pe câteva chestiuni sensibile pentru a calma relația cu Parlamentul European și a evita riscul ca eurodeputații să respingă pachetul bugetar de 1, 8 trilioane de euro pregătit pentru următorii ani. Situația se desfășoară la nivel european, în contextul unei întâlniri online programate între președintele Comisiei, Ursula von der Leyen, președintele Parlamentului European, Roberta Metsola, și prim‑ministrul danez Mette Frederiksen, a cărei țară deține președinția rotativă a Consiliului UE.
Tensiunile au crescut în ultimele luni deoarece parlamentarii consideră că propunerea inițială a Comisiei slăbește rolul Parlamentului și pe cel al autorităților regionale în deciziile privind cheltuielile. E un punct delicat: bugetul multianual leagă politici agricole și regionale care cumulează aproape jumătate din total, iar orice modificare aici se resimte rapid la nivel local, de la sate la primării. Sub presiunea unor grupuri importante din Parlament, cum sunt Partidul Popular European și S&D, Comisia a hotărât să introducă ajustări neobișnuite în propria propunere, pentru a evita o versiune care ar putea fi respinsă.
Printre schimbările anunțate se numără introducerea unui obiectiv pentru mediul rural: guvernele ar trebui să aloce cel puțin 10% din planurile naționale pentru agricultură către măsuri rurale. Aceasta se adaugă celor aproximativ 300 de miliarde de euro destinate direct fermierilor, propuse deja în iulie. Scopul este ca fondurile să ajungă și în zonele rurale, nu să rămână doar pe hârtie. De asemenea, Comisia a revizuit propunerea de a fuziona bugetele regionale și agricole într-un singur fond gestionat la nivel național, soluție care a stârnit îngrijorarea primarilor și liderilor regionali, temători că și-ar pierde influența în deciziile privind alocarea banilor.
Pentru a calma aceste temeri, executivul european propune o implicare mai activă a liderilor regionali în procesul de planificare, prin participarea la întâlniri între guvernele statelor membre și oficialii Comisiei. Totodată, au fost sugerate garanții suplimentare pentru a limita riscul ca guvernele naționale să reducă plățile către regiunile mai dezvoltate. Aceste garanții completează promisiunea anterioară de 218 miliarde de euro pentru regiunile mai sărace, făcută în iulie. În plus, Comisia propune un rol mai ferm pentru Parlamentul European în supravegherea modului în care sunt cheltuite fondurile publice ale UE.
Rămâne însă un punct sensibil: capitalele europene lucrează la propriile amendamente și, în general, sunt reticente în a face concesii timpurii Parlamentului. Asta înseamnă că modificările propuse de Comisie vor fi discutate și contestate, la Bruxelles negocierile sunt mereu o combinație de compromis politic și calcule naționale. Miza este clară: dacă Parlamentul respinge pachetul bugetar, întreaga arhitectură financiară pentru perioada următoare ar fi pusă în dificultate, iar implementarea programelor ar putea fi amânată până în 2028.
Schimbările anunțate includ elemente concrete, 10% pentru obiectivul rural, 300 de miliarde pentru fermieri, 218 miliarde garanție pentru regiunile mai sărace, și măsuri procedurale pentru a implica mai mult autoritățile regionale și Parlamentul. Rămâne de văzut dacă aceste concesii vor fi suficiente pentru a liniști majoritatea din Parlament și pentru a convinge capitalele că nu își pierd controlul. Întâlnirea virtuală dintre von der Leyen, Metsola și Frederiksen este prezentată ca ultima încercare de compromis înainte ca pachetul să fie supus votului.
Raportul de forțe dintre Comisie, Parlament și state rămâne captivant din perspectiva mecanismelor europene: deciziile legate de agricultură și coeziune nu sunt doar despre bani, ci despre cine ia decizia finală și cum sunt reprezentate interesele locale versus cele naționale. Comisia a ales să modifice un text propriu, fapt neobișnuit, ceea ce reflectă cât de important este acordul Parlamentului pentru legitimitatea bugetului. Dacă Parlamentul va accepta noile propuneri sau va solicita alte modificări, vom afla în zilele următoare, după runde de negocieri între instituții și capitale.
Propunerile evidențiază probleme practice: distribuirea a 1, 8 trilioane de euro implică cifre și mecanisme concrete, dar și decizii politice despre cine decide și cum. Exemplele din text, alocarea de 10% pentru obiectivul rural, cele 300 de miliarde pentru fermieri și garanția de 218 miliarde pentru regiunile mai sărace, arată că negocierile se rezumă, în final, la echilibrul între solidaritate și suveranitate națională. Crezi că aceste concesii vor fi suficiente pentru a-i convinge pe parlamentari și pe capitale să aprobe pachetul?
Fii primul care comentează