Ciprian Ciucu, primarul Sectorului 6, a vorbit la Digi24 despre situația financiară a Bucureștiului, riscul de insolvență al Primăriei Capitalei și posibilitatea unei candidaturi la Primăria Generală, afirmând că administrarea orașului e la fel de complicată ca guvernarea. El a amintit probleme istorice nerezolvate în primărie, datorii importante și dificultatea implementării de reforme rapide; a spus că, dacă alegerile ar fi amânate, ar putea renunța la intenția de a candida.
Bucureștiul are o evoluție administrativă complexă, marcată de urma multor mandate și intervenții politice de-a lungul timpului, iar Ciucu a reiterat că problemele sunt de lungă durată. Conform lui, orașul funcționează mai mult ca o agenție de plăți decât ca una de dezvoltare: două treimi din bugetul Capitalei merg către subvenții sau cheltuieli curente, iar datoriile, inclusiv cele ale Termoenergetica către ELCEN, mențin riscul unei crize financiare ridicat. El consideră că intervențiile punctuale pentru ștergerea unor datorii nu rezolvă problema structurală: administrația Capitalei a rămas, în mare parte, neschimbată organizatoric, cu multe structuri și posturi moștenite din perioade administrative anterioare, ceea ce complică reformele serioase.
În același timp, Ciucu a recunoscut că sondajele îl situează printre posibilii candidați pentru Primăria Generală, dar a spus că ar privi o candidatură mai mult ca pe un act de responsabilitate decât ca pe o oportunitate agreabilă. El a explicat că rolul de primar general va presupune sacrificii în următorul mandat, din cauza poverii datoriilor și a timpului necesar pentru a realiza schimbări semnificative. A menționat că i-au trebuit 3-4 ani pentru a duce la capăt anumite proiecte în Sectorul 6 și că problemele Capitalei nu se rezolvă peste noapte.
Despre posibila amânare a alegerilor, Ciucu a spus că PNL nu a luat încă o decizie privind o candidatură sau o alianță electorală. A precizat că partidul ar putea opta fie pentru un candidat propriu, fie pentru o alianță pentru a-și crește șansele, iar el însuși nu s-a angajat ferm: nu este în acest moment candidat și nu știe dacă va deveni. De asemenea, a remarcat că, dacă scrutinul ar fi amânat pentru anul viitor, nu i-ar fi foarte tentant să candideze.
Referitor la afirmația lui Nicușor Dan că ar fi scos Capitala din faliment, Ciucu a spus că riscul rămâne ridicat și a dat exemple concrete: datoria Termoenergetica către ELCEN și intervențiile ocazionale din trecut care au șters parțial datorii, dar fără o reformă structurală a administrației Capitalei. A subliniat că sectoarele au evoluat diferit; unele s-au reformate și au accesat mai multe fonduri europene, iar aceasta a slăbit capacitatea administrativă a Primăriei Capitalei în ansamblu.
Ciucu a pus accent pe necesitatea unor măsuri consistente și pe termen lung pentru București: restructurare organizatorică, decizii financiare pe termen lung și o reformă reală a modului de gestionare a datoriilor și cheltuielilor. A atras atenția că problemele de fond, organigrama similară celei din epoci trecute, servicii învechite și o moștenire administrativă de 15 ani, fac ca mandatul viitorului primar să fie extrem de dificil, chiar dacă acesta ar avea un mandat mai lung sau o alegere mai stabilă decât un prim-ministru.
Urmează o ecuație dureroasă: dacă două treimi din buget se duc pe subvenții, rămâne puțin pentru investiții majore. Ciucu amintește că reformele nu sunt imediate; de aceea, oricine va deveni primar general va avea nevoie de timp real și de voință politică pentru a schimba traiectoria finanțelor Capitalei. Decizia PNL privind susținerea unui candidat sau o alianță electorală va influența semnificativ cine va prelua această responsabilitate.
Ciucu a reiterat că datoria Termoenergetica către ELCEN și structura moștenită a Primăriei sunt probleme concrete și verificabile. A subliniat că, în pofida unor intervenții punctuale din trecut, Bucureștiul nu a fost reformat și a pierdut din capacitatea administrativă, iar unele sectoare au ajuns să dezvolte proiecte independent. Dacă alegerile ar fi amânate, nu ar fi foarte tentat să candideze, iar PNL nu a luat încă o decizie privind un candidat propriu sau o alianță. Următorii pași depind în mare măsură de decizii politice, dar și de măsuri concrete de reformă la nivelul organigramei, bugetului și gestionării datoriilor.
Ciucu a folosit date și exemple concrete: intervale de 3-4 ani pentru implementarea unor proiecte, o moștenire administrativă de circa 15 ani și două treimi din buget alocate subvențiilor. Cum credeți că pot fi abordate cele mai urgente probleme financiare ale Bucureștiului pentru ca viitorul primar să nu fie nevoit să-și sacrifice mandatul doar pentru a menține orașul la suprafață?
deci dau cu mopul; mai mult subvenții, mai puțin visat la autostrăzi.
da, si eu zic ca e cam nasol. nu e doar o datorie, e un sistem stricat de ani buni. două chestii simple: organigrama aia e plina de posturi inutile si de oameni pusi pe criterii politice, si banii se duc pe subvenții ca sa țină lucrurile pe linia de plutire, nu pe investitii.
deci, urgent: audit extern pe tot ce tine de termoficare si contracte, si transparenta reala, nu rapoarte frumoase. adica vezi cifrele, vezi cine a luat ce contract, cine a garantat, cine a avansat bani. apoi, renegociere ţinta a datoriilor—nu doar stergeri ocazionale—ci plan pe 10 ani cu tăieri reale de cheltuieli administrativ/optimizare.
si mai e ceva: atragerea de personal competent—nu politruci—si programe mici, pilot, sa arati ca se poate. proiecte europene gestionate corect pot aduce cash si competenta, dar trebuie capacitare, cursuri, tool-uri digitale, chestii practice. nu promisiuni.
daaar, si aici e plin de buturugi: populatia vrea subventii, pensionarii vor caldura ieftina, politicienii vor sa fie iubiți acum. deci solutia are si un cost politic mare. viitorul primar trebuie sa aiba sprijin parlamentar sau un plan clar de comunicare: explici durerea, explici beneficiile in 3-4 ani, nu peste noapte.
mai pragmatic: centralizezi platile, pui un sistem IT de gestiune bugetara, tai 10-15% din cheltuielile administrative in 2 ani (restructurare responsabila, nu concedieri haotice), si temporar revizuiesti subventiile spre eficientizare—dar cu protectii pt vulnerabili.
poate suna trist, dar fara miscari administrative si fara renegocieri serioase, urmeaza iarasi improvizatii. cine vrea sa candideze trebuie sa stie ca nu e picnic, e sacrificiu. si daca amanati alegerile, multi se retrag, deci atentie la cum se joaca chestia.
oricum, mie mi se pare ca e nevoie de oameni tehnici la greu, nu de discursuri politice. si da, 3-4 ani e realist pt niste schimbari vizibile, nu e magic. vezi sa nu…