Jurnalistul și istoricul american Garrett M. Graff semnează un material pentru Politico despre locurile din lume unde riscul de a izbucni conflicte majore pare cel mai ridicat: de la frontiere vechi și dispute teritoriale până la competiții pentru influență globală. În text sunt analizate situații din Asia de Sud, Strâmtoarea Taiwan, țărmurile baltice, frontiera India-China și Peninsula Coreeană, cu argumente despre ce face un conflict probabil și ce îl face puțin probabil.
Graff pornește de la două evoluții din acest an care au atras atenția: în mai, schimburi de rachete între India și Pakistan, iar în iunie, confruntări între Israel și Iran legate de programul nuclear al Teheranului. Deși primul episod s-a stins relativ repede, consecințele strategice ale acțiunilor Israelului nu sunt încă clare. Autorul atrage atenția că, la 80 de ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, pericolul unui război regional, sau, în cel mai rău caz, unul cu implicații globale, nu poate fi ignorat. Noile tehnologii militare, de la arme autonome la drone, schimbă rapid ecuația și pot genera instabilitate în moduri neprevăzute.
India și Pakistan rămân una dintre perechile cele mai îngrijorătoare: la începutul lui mai, un atac terorist în Jammu și Kashmir a declanșat câteva zile de schimburi de rachete non-nucleare între cele două părți. Situația a fost cea mai gravă din ultimele decenii și a amintit lumii cât de periculoasă rămâne posibilitatea unui conflict nuclear regional. Bulletin of Atomic Scientists estimează arsenalul Pakistanului la circa 170 de focoase, iar pe cel al Indiei la circa 180. Pe scurt, orice utilizare nucleară aici ar avea efecte devastatoare la scară globală, dincolo de pierderile umane imediate. Experții spun că odată ce se atacă baze și centre de comandă, capacitatea de a controla escaladarea scade rapid, iar politica internă a ambelor state poate constrânge liderii să răspundă mai dur. Pe de altă parte, ambele țări au priorități interne serioase: India este preocupată de competiția strategică cu China și de dezvoltarea economică, iar Pakistanul se confruntă cu insurgențe și probleme de securitate internă care absorb resurse importante. Aceste presiuni scad probabilitatea unui conflict extins, deși riscul rămâne real.
Strâmtoarea Taiwan este descrisă ca unul dintre cele mai sensibile puncte de pe hartă. Xi Jinping pare hotărât să aibă forțele pregătite până în 2027 pentru o eventuală acțiune, iar China își consolidează capabilitățile amfibie și repetă exerciții care vizează scenarii legate de insulă. Pentru Beijing, Taiwanul e un test al ordinii globale: cine va domina în secolul XXI, Statele Unite sau China? SUA au promis sprijin pentru Taiwan, deși unii se întreabă cât de fermă este această angajare în contextul schimbărilor politice. Dimpotrivă, factori care reduc probabilitatea unei invazii sunt îndoielile legate de moralul și competența forțelor chineze, corupție, lipsă de experiență de luptă, epurări în rândul conducerii, și semne că Xi nu controlează în întregime instituțiile militare. Așadar, posibilitatea rămâne o amenințare serioasă, dar nu inevitabilă.
Țările baltice, Estonia, Letonia și Lituania, apar pe lista locurilor vulnerabile din cauza suprafeței mici, a populației reduse și a intențiilor declarate ale Rusiei de a-și reface influența asupra unor teritorii foste sovietice. Putin ar putea urmări două obiective: readucerea unor teritorii în sfera de influență rusă și testarea angajamentului NATO. Oficialii baltici avertizează că amenințarea poate lua forme hibride, de la incidente mici dar bine țintite, până la acțiuni menite să evite invocarea imediată a articolului 5 și să atingă totuși obiectivele politice. Simultan, războiul din Ucraina a erodat din capacitățile militare ruse, iar pierderile estimate de armament greoi și personal complică planurile de extindere rapidă, ceea ce reduce probabilitatea unui atac pe scară largă în regiune în viitorul imediat.
Disputa dintre India și China de-a lungul unei frontiere stabilite de decizii coloniale reînnoadă tensiuni vechi. Conflictul din 1962 și ciocnirile ulterioare au lăsat urme, iar atmosfera de astăzi rămâne încărcată. Zona este predispusă la neînțelegeri, iar, spre deosebire de fostele rute de dezamorsare a crizelor, nu există canale solide de comunicare care să împiedice erorile de calcul. Beijingul evită crearea unor astfel de mecanisme, percepute ca o limitare a ascensiunii sale. În schimb, contraargumentele pentru evitarea unui conflict major sunt presiunile economice interne uriașe și costurile imense pe care le-ar presupune o confruntare deschisă între două puteri cu peste un miliard de locuitori each. Semnale recente sugerează totodată o anumită încercare a Chinei de a-și îmbunătăți relațiile cu India, ceea ce scade probabilitatea unei escaladări hotărâte.
Peninsula Coreeană rămâne un focar nerezolvat: războiul din anii 1950 nu s-a încheiat formal, iar Coreea de Nord rămâne un regim foarte opac, greu de măsurat de serviciile de informații occidentale. Coreea de Nord se confruntă cu probleme economice și de securitate internă, iar arsenalul nuclear îi oferă regimului un mijloc de descurajare. Dacă liderul de la Phenian percepe o amenințare existențială, riscul unor acțiuni impulsive crește. În același timp, nu e clar cât de fiabil sau complet este programul său de lansare nucleară, iar calculele recente sugerează stabilitate relativă în ultimii ani. Prezența a zeci de mii de soldați americani în Coreea de Sud și dinamica diplomatică regională rămân factori de temperare a riscului.
Per ansamblu, Graff oferă o hartă a punctelor fierbinți: unele situații par mai probabile din cauza „fitilelor scurte”, presiunilor interne sau sentimentelor revizioniste, iar altele sunt ținute sub control de costuri, resurse sau incertitudini operaționale. Un element comun este însă acela că tehnologia și noile metode de război pot transforma rapid scenarii care până acum păreau improbabile în crize serioase. Rămâne, deci, întrebarea cum vor răspunde actorii globali la aceste provocări: prin cooperare, prin descurajare tradițională sau prin reacții care pot escalada. Ce crezi că ar trebui făcut pentru a evita o criză pe oricare dintre aceste fronturi?
Fii primul care comentează