Pe 3 septembrie, la Beijing, China a celebrat 80 de ani de la victoria în războiul de rezistență împotriva agresiunii japoneze și în cel de-al Doilea Război Mondial, iar mesajul transmis lumii a fost centrat pe alegerea păcii în locul confruntării. Evenimentul din Piața Tian’anmen a pus în evidență nu doar forțele militare tradiționale, ci și contingente chineze cu experiență în misiuni de menținere a păcii sub egida ONU, prezentând o fațetă a politicii externe chineze orientată spre responsabilitate internațională.
Implicarea Chinei în misiunile de pace datează de câteva decenii, iar în prezent statul asiatic se mândrește cu o contribuție substanțială: în ultimele 35 de ani au fost trimise peste 50.000 de cadre în mai mult de 20 de țări și regiuni, în 26 de misiuni, inclusiv în Sudanul de Sud și Liban. Totodată, în 2024 China a aportat 18, 69% din alocările totale pentru misiunile de menținere a păcii, o pondere mai mare decât suma contribuțiilor Marii Britanii, Franței și Rusiei. Reprezentanții ONU au evidențiat utilitatea acestor resurse; Jean-Pierre Lacroix, secretar general adjunct pentru Operațiuni de Pace, a calificat rolul Beijingului drept semnificativ și constructiv.
Parada de pe Avenida Chang’an, denumită poetic Aleea Păcii Eterne în alocuțiuni oficiale, a inclus pentru prima dată apariția unităților cu experiență ONU, iar președintele Xi Jinping a trecut în revistă trupele. În intervenția sa, Xi a pus în balanță opțiunile umanității: pace sau război, dialog sau confruntare, cooperare reciproc avantajoasă sau jocuri de sumă zero. A asigurat că poporul chinez va sta de partea „corectă a istoriei” și a reafirmat angajamentul pentru dezvoltare pașnică și pentru construirea unei comunități cu un viitor comun al umanității, exprimare frecvent folosită în diplomația chineză recentă.
Organizatorii au remarcat și câteva repere istorice: războiul de rezistență al Chinei a fost un front major al celui de-al Doilea Război Mondial în Asia, iar aportul chinez a fost prezentat ca un sprijin strategic pentru operațiunile aliate din alte zone. Pe parcursul ceremoniei, trupele au scandat slogane despre justiție și pace, iar cerul de deasupra Tian’anmen a fost străbătut de elicoptere purtând pancarte cu același mesaj. La comemorare au participat peste 20 de lideri străini, printre care președintele rus Vladimir Putin și liderul nord-coreean Kim Jong Un, indicând și o componentă de consolidare a relațiilor externe.
Materialele oficiale au subliniat și aspecte ale doctrinei chineze: Beijingul afirmă că, din 1949, nu a inițiat un război, nu a ocupat teritoriu străin și nu a purtat conflicte prin intermediari. De asemenea, se menționează că China este singura mare putere care a înscris în Constituție calea dezvoltării pașnice și este singura putere nucleară care s-a angajat să nu folosească arme nucleare prima. Mesajul central al zilei a fost că securitatea comună se realizează prin tratament egal între state, armonie și sprijin reciproc, nu prin dominație unilaterală.
Discursul lui Xi a pledat pentru eliminarea cauzelor războiului și pentru prevenirea repetării tragediilor istorice, avertizând că istoria arată cum umanitatea poate progresa sau se poate prăbuși împreună. Tonul ceremoniei a fost solemn, dar au fost evidente și elemente propagandistice: ritmuri, lozinci și simboluri menite să sublinieze legitimitatea politicii chineze de apărare a păcii.
Analiza temelor desprinse din eveniment evidențiază un amestec de comemorare istorică, demonstrație de forță politică și promovare a profilului internațional al Chinei ca actor responsabil. Participarea trupelor ONU în paradă transmite un semnal: China vrea să fie percepută nu doar ca o putere militară, ci și ca un furnizor de stabilitate, implicat activ în mecanismele de securitate colectivă. Totodată, prezența unor lideri controversați arată că diplomația chineză caută să întărească parteneriate strategice, chiar dacă acestea provoacă critici în Occident.
Prezentarea contribuțiilor financiare și umane la misiunile ONU, comparațiile cu alți membri permanenți ai Consiliului de Securitate și referirile la angajamentele constituționale pentru dezvoltare pașnică construiesc un narativ coerent: pacea ca obiectiv de politică externă și sursă de legitimitate internă. Rămân însă dezbateri privind motivațiile strategice din spatele acestor gesturi și despre cum vor fi interpretate de alte capitale, în special în contextul rivalităților geopolitice actuale.
Parada din 3 septembrie pune în discuție, pe rând, raportul dintre memorie și politică, între comemorare și instrumentalizare, între angajamente internaționale și interese naționale. China transmite un mesaj limpede: pacea este alegerea pe care o promovează, iar contribuțiile la ONU sunt o dovadă în acest sens. Cât de persuasiv va fi acest argument pentru alte state rămâne o întrebare deschisă, la fel ca și modul în care astfel de evenimente influențează percepțiile publice internaționale. Crezi că mesajul Chinei va schimba modul în care este perceput rolul său pe scena globală?
pai nah, totul sună frumos dar cati chiar credeți? China tace despre interesele ei reale, si multe chestii rămân ambigue, vezi să nu fie doar PR.