China a reacționat ferm la propunerea ca Statele Unite și Rusia să o invite la negocieri trilaterale privind controlul armelor nucleare, considerând o astfel de inițiativă nerezonabilă și nerealistă. Declarațiile au venit din partea purtătorului de cuvânt al Ministerului de Externe de la Beijing, Guo Jiakun, după ce președintele american Donald Trump anunțase că a discutat cu omologul său rus Vladimir Putin despre controlul armelor nucleare și și-a exprimat dorința ca și China să participe.
Guo a subliniat diferențele mari dintre arsenalul nuclear al Chinei și cel al Statelor Unite, precum și disparitățile dintre mediile strategice și politicile nucleare ale celor două țări, argumentând că acestea fac inadecvată o discuție comună în termeni egali. Oficialul chinez a reiterat că politica Beijingului urmărește nerecurgerea la armele nucleare și se bazează pe o strategie de autoapărare, iar China nu intenționează să intre într-o cursă a înarmărilor cu niciun stat.
Mesajul include și o cerere de responsabilitate adresată țărilor cu cele mai mari arsenale: ele ar trebui să-și asume prioritar angajamente reale pentru dezarmare nucleară. Punctul de vedere chinez vine în contextul în care Trump a spus că denuclearizarea rămâne un obiectiv important și că Statele Unite urmăresc împreună cu Rusia și China să prevină proliferarea armelor nucleare. Președintele american a afirmat că nu putem permite răspândirea acestor arme și că puterea lor este periculoasă.
Pe de altă parte, într-un context regional, ministrul de externe al Malaeziei a spus recent că China va semna un tratat pentru o Zonă Fără Arme Nucleare în Asia de Sud-Est imediat ce documentele finale vor fi pregătite. Rămâne de văzut cum vor evolua discuțiile între marile puteri și ce pași concreți se vor face pentru a reduce riscurile asociate armelor nucleare.
Ce credeți că ar trebui să urmeze: negocieri multilaterale cu formule noi sau concentrat pe acorduri bilaterale între cei mai mari jucători?
pai sincer, mi se pare cam naiv sa zici “hai toți trei” ca și cum ar fi un club de cartier. china are arsenal mult mai mic, politică diferită, deci nu e egalitate, plus istoria e alta — nu prea se leagă. dar totuși, ar fi util niște negocieri multilaterale mai flexibile, gen formule care să recunoască asimetriile: plafonare clară pt SUA/ru și mecanisme de verificare adaptate pt china (sateliți, inspecții punctuale, tehnologie info). și da, acorduri bilaterale pot rezolva chestii rapide, dar pentru stabilitate pe termen lung ai nevoie de normele comune, ca sa nu rămână goluri. bonus: ar trebui inclus și regimul de exporturi tehnice (controlează combustibil, know-how), plus dialog regional (astea din SE-Asia pot deveni foarte sensibile). deci mix: bilaterale pt ce e urgent, multilaterale cu formule noi pt structura pe termen lung. na, asta e, vedem ce iese.
hm, mie mi se pare cam naiv sa zici „hai toți trei la masa” când nivelele sunt total diferite. adica, ok, ar fi frumos sa fie o discuție multipartită, dar nu e doar despre cine vine — e despre cine are arsenale, doctrine, sisteme de lansare etc. china are politica de retinere, nu vrea să intre in cursa aia, deci forțarea lor e prostesc.
cred totuși că ar putea fi util un mix: negocieri bilaterale între marii jucători pt clarificat limite concrete (rilasare, verificare, sisteme defensive) + un cadru multilateral separat pt standarde, transparență și prevenire proliferare. vezi, exemplu pragmatic: usa-rusia pot regla tratate de reducere cu verificări reciproce, iar china poate fi invitată la linii directoare non-binding inițial, apoi treptat intri pe lucruri concrete.
si ar fi bine sa se pună accent pe controlul tehnologiei (sisteme de rachete, submarine, testare de noi focoase) si pe mecanisme regionale: de ex, un tratat NWFZ în Asia de Sud-Est poate crea presiune normativă, nu doar simbol. plus, focus pe securitatea cibernetică a comandamentelor nucleare — asta e real, tot mai mare riscul.
nu e simplu, dar doar „hai toți” nu e soluția. negociere pragmatica, pas cu pas, cu incentive-uri reale pt cei cu arsenale mari. probabil așa merge mai bine.
nu prea cred că merge treaba asta cu trilaterale din prima, adică China are alte mărimi, alte reguli, nu e ca US-Rusia; plus cine zice că chinezii ar accepta să fie tratați “egal” cu astea două, nop. poate ar fi ok niște format diferit, gen întâlniri pe subiecte specifice (reducerea tipurilor de focoase, verificări mutuale pe anumite sisteme) nu doar “hai toți la masa” și gata.
daaar, tare mi se pare important ca statele mari să înceapă cu angajamente concrete: transparență reală privind stocurile, sisteme de comunicare de criză, și pași clari spre reducere — nu vorbe vagi. ai și problema tehnologică: cibernetica, drone nucleare, lansatoare mobile — deci ar trebui incluse niște reguli noi, nu doar copy-paste din tratatele vechi.
personal, aș zice mix: bilaterale pentru pași clari între cei doi mari (US-Rus), și paralel niște mini-formule multilaterale pe teme punctuale unde China ar avea sens să participe (de ex limitarea testelor, no-first-use discutabil dar de explorat, sau zone fără arme în regiuni specifice).
si da, să nu uităm: actorii regionali (India, Pakistan, Japonia, Corea de S) contează — orice înțelegere globală fără să le iei în calcul e firava. vedeți să nu se uite chestii astea, altfel rămân doar hârtii frumoase.