Discursul despre poveștile alimentare care ne însoțesc la prânz mă conduce la întrebarea ce sunt baconul și șunca și ce semnificație au ele acum în sănătatea publică. Oameni de știință britanici cer guvernului de la Londra să introducă avertismente de sănătate pe produsele din carne procesată, argumentând că date recente leagă aceste alimente, în special pe cele tratate cu nitriți, de un risc sporit de cancer. Propunerea se aplică produselor comercializate în Regatul Unit și pornește de la o serie de dovezi care încep încă din clasificarea din 2015 a Agenției Internaționale pentru Cercetare în Domeniul Cancerului, parte a Organizației Mondiale a Sănătății, care a încadra carnea procesată în grupul 1 de carcinogene.
Nitriții sunt utilizați în sectorul cărnii procesate pentru a păstra nuanța roz, a intensifica aroma și a preveni alterarea. Aspectul evidențiat de studii este că, în organism, acești compuși se pot transforma în nitrozamine, substanțe recunoscute ca puternic cancerigene. Nitrozaminele pot produce leziuni la nivelul ADN-ului, formând aducte în ficat care alterează structura genetică și pot genera erori ce favorizează multiplicarea necontrolată a celulelor, mai ales în colon. De asemenea, ele pot declanșa stres oxidativ celular, ceea ce agravează deteriorările genetice și facilitează apariția și extinderea tumorilor.
Estimările specialiștilor indică un efect considerabil: aproximativ 54.000 de cazuri de cancer colorectal în Marea Britanie în ultimul deceniu ar putea fi puse pe seama nitriților din carnea procesată. De la hotărârea IARC din 2015, probele care susțin legătura între consumul acestor produse și riscul crescut de cancer colorectal s-au consolidat, iar unele cercetări au extins preocupările și la cancerul de sân, observând un risc mai mare la femeile care consumă regulat carne procesată. Ca urmare, Uniunea Europeană a înăsprit reglementările, reducând pragurile admise de nitriți și promovând alternative mai sigure.
Industria susține că eliminarea nitriților poate spori riscul de contaminare bacteriană. Cercetătorii răspund că, în condițiile echipamentelor moderne de refrigerare și a standardelor actuale de igienă, se pot produce mezeluri sigure și stabile fără nitriți. Exemple concrete vin din Europa, unde producători distribuie pe scară largă carne fără nitriți fără a se semnala cazuri importante de toxiinfecții alimentare asociate acestor produse. Acest fapt pune sub semnul întrebării ideea potrivit căreia nitriții ar fi indispensabili pentru siguranța alimentară.
Dezbaterea nu este doar tehnică, ci și politică: este vorba despre echilibrul între interesele industriei alimentare și protecția consumatorilor. Oamenii de știință care cer reforme solicită nu doar eliminarea treptată a unor aditivi, ci și etichetare mai explicită, astfel încât consumatorii să ia decizii informate. Ei atrag atenția că, după Brexit, Marea Britanie are norme mai permisive decât Uniunea Europeană în privința nitriților, iar reducerea expunerii la acești compuși ar putea scădea semnificativ numărul de cazuri de cancer și presiunea asupra serviciilor medicale.
Dincolo de problema nitriților, discuția acoperă teme mai ample de sănătate publică: dieta influențează riscul de cancer și afecțiuni asociate, precum obezitatea. Reducerea consumului de carne procesată și sprijinirea tranziției producției către metode sigure, fără nitriți, sunt prezentate ca măsuri practice pentru diminuarea riscurilor atât la nivel individual, cât și colectiv. Susținătorii schimbării propun și introducerea avertismentelor de sănătate pe ambalaje și sprijin financiar pentru producătorii care adoptă alternative sigure.
Mesajul cercetătorilor este clar: mezelurile tratate cu nitriți constituie un risc documentat pentru sănătate. Pe măsură ce dovezile științifice se acumulează și opinia publică devine mai atentă, presiunea asupra factorilor de decizie crește, iar opțiunile politice includ restricționarea folosirii acestor aditivi, etichetare mai severă și stimulente pentru inovație în conservarea alimentelor.
Cele 54.000 de cazuri estimate de cancer colorectal în ultimul deceniu în Marea Britanie ilustrează impactul numeric al fenomenului și ridică întrebări despre posibile politici alimentare viitoare; exemple concrete ar fi alinierea reglementărilor la modelul UE, impunerea avertismentelor pe ambalaje și finanțarea tranziției producătorilor către alternative fără nitriți. Ce ați dori să aflați mai întâi: cum acționează nitrozaminele în organism, ce alternative există în industrie sau cum ar arăta etichete mai transparente pe pachetele de mezeluri?
Fii primul care comentează