Cercetări germane arată ce aditivi din alimentele ultraprocesate sporesc riscul de deces, pe baza datelor UK Biobank

O echipă de cercetători din Germania a identificat ce aditivi din alimentele ultraprocesate par să crească cel mai mult riscul unei decese premature, analizând date de la peste 180.000 de participanți din Marea Britanie. Studiul, bazat pe informații din UK Biobank, indică faptul că un consum semnificativ de produse ultraprocesate bogate în anumiți aditivi este asociat cu o rată mai mare a mortalității pe parcursul a aproximativ zece ani.

Ideea că alimentația influențează speranța de viață nu e nouă: încă din secolul trecut au existat cercetări care au conectat dieta cu bolile cronice. Odată cu industrializarea alimentației și extinderea supermarketurilor la nivel global, atenția s-a îndreptat spre alimentele ultraprocesate, produse care conțin ingrediente și procese tehnologice greu de reprodus acasă. Cercetătorii germani au mers mai departe, căutând nu doar tipurile de alimente, ci și anumiți aditivi specifici care pot fi asociați cu un risc crescut de deces.

Analiza a inclus peste 180.000 de adulți recrutați între 2006 și 2010, cu o vârstă medie de 57 de ani și o pondere ușor mai mare a femeilor (57%). La o reevaluare după 11 ani, 10.203 dintre participanți erau înregistrați ca decedați. Studiul a grupat cei mai nocivi aditivi în cinci categorii principale: aromatizatori, potențiatori de aromă, coloranți, îndulcitori și diverse tipuri de zaharuri. În total au fost identificați 12 markeri ai alimentelor ultraprocesate care se corelează semnificativ cu un risc crescut de deces. Printre aceștia se numără potențiatorii de aromă precum glutamatul și ribonucleotidele, îndulcitorii acesulfam, zaharină și sucraloză, precum și aditivi tehnologici folosiți ca agenți antiaglomeranți, agenți de întărire, gelificare sau îngroșare. De asemenea, anumite zaharuri, fructoza, zahărul inversat, lactoza și maltodextrina, au fost semnalate ca relevante în acest context.

Un rezultat neașteptat a fost asocierea inversă observată pentru gelatină: aceasta părea legată de o scădere a riscului de deces. Cercetătorii nu au găsit legături semnificative între mortalitate și uleiurile modificate, sursele de proteine sau fibre, ceea ce sugerează că nu toți aditivii sau ingredientele procesate au același efect. Markeri tipici ai alimentelor ultraprocesate apar frecvent în produse precum pâinea industrială, biscuiții, chipsurile și prăjiturile, multe dintre gustările familiare de pe rafturile magazinelor.

Studiul a arătat că, în medie, aproximativ 20% din alimentația zilnică a participanților provenea din alimente ultraprocesate. Pe măsură ce ponderea acestor produse în dietă depășea pragul de 18%, riscul de deces creștea. Aceasta nu înseamnă că fiecare porție de aliment ultraprocesat duce inevitabil la un rezultat tragic, dar indică o tendință la nivel de populație: o dietă mai bogată în astfel de produse pare asociată cu un risc mai mare pe termen lung.

Ca definiție, alimentele ultraprocesate sunt produse bogate în grăsimi, zahăr și sare adăugate, cu un conținut redus de proteine și fibre și care includ frecvent coloranți, îndulcitori sau conservanți artificiali. Sunt mâncăruri gata preparate, produse congelate, sosuri industriale, deserturi comerciale sau mezeluri transformate care conțin ingrediente pe care, de regulă, nu le-ai păstra în cămară: aditivi chimici, amestecuri texturante sau agenți cu denumiri complexe. Spre deosebire de alimentele doar ușor procesate, precum anumite brânzeturi sau mezeluri simple, produsele ultraprocesate sunt adesea formulate aproape în totalitate din ingrediente derivate industrial și conțin foarte puține materii prime integrale precum fructe, legume sau semințe. Pe scurt: sunt convenabile, deseori ieftine și gustoase, dar tocmai aceste calități le-au făcut omniprezente în comerț, iar efectele asupra sănătății sunt acum investigate mai clar în studii ample.

Studiul subliniază că nu toate componentele alimentelor procesate au același impact: anumiți aditivi și tipuri de zahăr par să influențeze mai puternic mortalitatea, în timp ce alți compuși, precum gelatina, nu prezintă aceeași asociere. Aceste diferențe pot ghida autoritățile de sănătate publică și industria alimentară în prioritizarea reglementărilor sau reevaluărilor, iar consumatorilor le oferă indicii despre ingredientele pe care ar putea dori să le evite mai des. Un exemplu din studiu: potențiatorii de aromă precum glutamatul și ribonucleotidele, sau îndulcitorii acesulfam, zaharină și sucraloză, sunt enumerați ca markeri importanți și pot direcționa atenția.

Rămân multe întrebări: mecanismele biologice exacte prin care acești aditivi afectează mortalitatea și modul în care combinațiile de ingrediente interacționează pe termen lung nu sunt pe deplin cunoscute. Studii viitoare, eventual cu designuri care pot stabili cauzalitatea mai clar, ar fi utile pentru a transforma aceste observații în politici alimentare sau recomandări practice. Ți s-a întâmplat să regăsești unii dintre acești aditivi pe lista de ingrediente a produselor pe care le consumi?