De la cazurile mediatizate în care politicieni au fost prinși la volan fără permis până la dezbaterile privind responsabilitatea și aplicarea legii, situația senatorului Paul Pintea din Zalău readuce în discuție modul în care astfel de fapte sunt tratate în sistemul judiciar românesc. Luni, apelul său a fost judecat de un complet de cinci judecători la Înalta Curte de Casație și Justiție, după ce în aprilie fusese condamnat pentru conducere având dreptul de a conduce suspendat. Sentința din primăvară a stabilit o pedeapsă totală de un an și cinci luni de închisoare, cu suspendare, pe un termen de supraveghere de doi ani, iar instanța l-a obligat să execute 60 de zile de muncă în folosul comunității; decizia nu este definitivă și senatorul a formulat apel.
Minutele ÎCCJ arată că Pintea Paul Ciprian a fost condamnat, în baza articolului 335 alin. (2) din Codul penal, la nouă luni de închisoare pentru conducerea unui vehicul de către o persoană căreia dreptul de a conduce i-a fost suspendat, iar instanța a contopit pedepsele, rezultând cele menționate anterior. Cazul s-a încurcat însă în noiembrie, când senatorul, în vârstă de 37 de ani, din Zalău, a fost din nou surprins la volan fără permis. Polițiștii afirmă că nu a oprit la semnalul regulamentar și a fost urmărit și oprit la scurt timp; verificările au confirmat suspendarea dreptului său de a conduce, iar testul cu aparatul etilotest a fost negativ. S-a deschis un nou dosar penal pe numele său pentru aceeași infracțiune prevăzută de articolul 335 alin. (2), iar dosarul urmează să fie înaintat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere calitatea sa de senator. De asemenea, a fost sancționat contravențional pentru refuzul de a opri la semnalul polițiștilor rutieri.
Articolul 335 alin. (2) din Codul penal reapare în acest dosar. Miza este clară: cum se aplică aceleași reguli pentru un deputat sau senator ca pentru orice cetățean, când pedepsele includ atât închisoarea cu suspendare, cât și măsuri precum 60 de zile de muncă în folosul comunității și un termen de supraveghere de doi ani, iar procedura prevede trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă ÎCCJ din cauza calității de demnitar. Considerați că astfel de sancțiuni și proceduri sunt suficiente pentru a descuraja recidiva în cazul oficialilor publici?
Fii primul care comentează