Statele Unite încearcă din nou să relanseze energia nucleară, însă finanțarea și structurile instituționale par să nu fie aliniate. De la Casa Albă vin ordine executive care promit accelerarea nuclearei, în special a reactoarelor modulare mici (SMR), dar acestea nu vin însoțite de alocări clare de fonduri noi și includ propuneri de reorganizare a organismelor de reglementare. Istoric, nuclearele au oscilat între perioade de avânt și de scepticism public; astăzi se reia discuția despre rolul lor în decarbonare, însă ecuația rămâne complicată.
Matt Bowen, expert în energie nucleară la Columbia University, atrage atenția că administrația avansează inițiative ambițioase fără finanțarea necesară. Propunerea bugetară inițială a Casei Albe includea reduceri de 4, 7 miliarde de dolari pentru Departamentul Energiei, dintre care 408 milioane de dolari din bugetul Biroului pentru Energie Nucleară, destinat cercetării pentru anul fiscal 2026. În practică, promisiunea de a face mai mult cu mai puțin sună bine pe hârtie, dar se traduce prin mai puțin personal și resurse, ceea ce complică serios proiectele pe termen lung.
Guvernul învinovățește adesea Comisia de Reglementare Nucleară (NRC) pentru ritmul lent din sector, aceasta ocupându-se de autorizări și recertificări, proceduri care costă industria milioane de dolari și pot dura ani. Președintele a semnat ordine executive care solicită o reorganizare substanțială a NRC și simplificarea proceselor de aprobare. Pentru unii specialiști, reducerea birocrației e benefică: Charles Forsberg, inginer chimist nuclear de la MIT, spune că procedurile au fost mult timp excesiv de lente, deci o accelerare ar fi oportună.
Totuși, nu toți sunt liniștiți. Critici precum avocatul și analistul Lyman avertizează că ordinele executive pot merge dincolo de simpla eficientizare: ele riscă să erodeze independența NRC, lucru contrar scopului inițial al instituției. Orice slăbire a independenței unei agenții care supraveghează siguranța reactoarelor stârnește îngrijorare, pentru că resursele și timpul limitat ale personalului ar putea duce, în final, la verificări mai puțin riguroase.
Unii specialiști rămân însă optimiști în privința feței tehnice: SMR-urile sunt văzute ca o modalitate de a integra mai ușor nuclearele în mixul energetic, având costuri și riscuri diferite față de reactoarele mari tradiționale. Gehin, unul dintre susținători, crede că implementarea s-ar putea accelera semnificativ dacă există hotărâre politică și mobilizare industrială. Pe de altă parte, scepticismul persistă: Shirvan susține că, din perspectiva sa, perspectivele pentru nucleare în SUA rămân pesimiste, mai ales în absența unor angajamente financiare ferme și a unei implicări reale din partea companiilor.
Astfel, viitorul energiei nucleare în următoarele decenii depinde de două variabile esențiale: dacă tehnologiile precum SMR pot depăși provocările economice și tehnice și dacă guvernul va susține acest drum nu doar prin ordine executive, ci și prin finanțare și stabilitate instituțională. Pe lângă bani, contează menținerea unor mecanisme de reglementare independente și bine dotate, pentru ca siguranța să nu fie compromisă în favoarea vitezei administrative. În privința dezbaterii publice, rămâne crucial ca deciziile să fie transparente și bazate pe date, nu doar pe promisiuni.
Titluri concrete din acest text: bugetul propus al Casei Albe prevede tăieri de 4, 7 miliarde de dolari și reducerea cu 408 milioane a fondurilor pentru cercetarea nucleară în 2026, iar ordinul executiv solicită reorganizarea NRC. Aceasta ridică întrebări practice privind capacitatea de implementare: cum poți accelera proiecte care necesită ani de planificare fără personal și resurse? Exemple: SMR-uri promovate ca soluție, opiniile experților Bowen, Forsberg, Gehin și Shirvan, și riscul pierderii independenței NRC. Credeți că o abordare care prioritizează viteza în detrimentul resurselor și a supravegherii independente poate asigura implementarea în siguranță a nuclearului în SUA?
Fii primul care comentează