Cartonașul verde introdus la Cupa Mondială U20: Mohamed Ouahbi utilizează provocarea ce modifică hotărârile

De când fotbalul a integrat tehnologia, de la linia porții până la VAR, fiecare inovație a provocat discuții aprinse în jurul terenului. Acum, la Campionatul Mondial U20 care se desfășoară între 27 septembrie și 19 octombrie, a fost introdusă o nouă modificare: cartonașul verde, folosit pentru prima dată duminică seara în partida dintre Maroc și Spania.

Selecționerul Marocului, Mohamed Ouahbi, a apelat la butonul de provocare în minutul 78, când arbitrul a acordat un penalty în favoarea Spaniei. Aparatul folosit îl obligă pe arbitru să reanalizeze faza la monitorul VAR, similar unui challenge în baschet sau tenis. După revizuire, arbitru a revocat decizia inițială și i-a acordat jucătorului Jan Virgili un cartonaș galben pentru simulare. Marocul a încheiat meciul cu 2-0 și a preluat prima poziție în Grupa C după prima etapă a fazei grupelor.

Cartonașul verde este la dispoziția antrenorilor și poate fi folosit maximum de două ori pe meci. Domeniul său de aplicare este identic cu cel al intervențiilor VAR: posibile penalty-uri, cartonaș roșu, goluri acordate sau anulate sau erori de identificare a jucătorilor. Scopul este să ofere antrenorilor un instrument procedural, nu un drept absolut de decizie; în cele din urmă, hotărârea finală aparține arbitrului care revizuiește imaginile.

Implementarea acestei măsuri a fost experimentată de FIFA în cadrul turneului U20, pentru a evalua dacă dinamica jocului și deciziile devin mai corecte fără a încetini prea mult desfășurarea partidei. Este un pas care evidențiază că fotbalul caută echilibrul între intuiția umană a arbitrilor și precizia tehnologiei, ceea ce pentru unii e inovator, iar pentru alții o schimbare ce necesită adaptare.

Cartonașul verde ridică mai multe întrebări: câtă influență ar trebui să aibă antrenorul asupra deciziilor de arbitraj, cât poate o revizuire suplimentară să afecteze ritmul meciului și cum se poate păstra corectitudinea fără a pierde esența jocului. Exemplul concret este meciul Maroc-Spania, în care Ouahbi a utilizat una dintre cele două provocări disponibile, iar un penalty inițial acordat a fost anulat. Rămâne de văzut dacă această practică va fi adoptată permanent sau va rămâne doar un test; următoarele partide ale Cupei Mondiale U20 vor arăta mai limpede impactul ei asupra jocului.

Tendințe asemănătoare au apărut în alte sporturi care au introdus provocări pentru antrenori, iar fotbalul pare dispus să învețe din aceste exemple. În esență, se urmărește un compromis: mai multă corectitudine, fără a transforma fiecare fază controversată într-un mic proces. Crezi că două provocări pe meci sunt suficiente sau ar trebui reglementate diferit?

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*