Mă bucur să vorbesc despre o inițiativă care apropie medicii de sat și readuce în prim-plan legături cu vechi tradiții: o caravană medicală organizată la Costești, în comuna Orăștioara de Sus, de un colectiv din Timișoara condus de profesorul Dorel Săndesc, originar din zonă. Evenimentul a îmbinat consultații, investigații și tratamente cu o atmosferă puternic ancorată în identitatea locală, relansând ideea brigăzilor mixte care, în perioada interbelică, legau orașul de sat.
Caravana s-a instalat în curtea taberei școlare din Costești, iar zeci de oameni, în special persoane în vârstă, au venit pentru controale cardiologice, verificări ale vederii, analize și recomandări de specialitate. Cu sprijinul magazinelor Profi, unii dintre seniori au plecat acasă cu ochelari adaptați, un gest practic care a contat pentru mulți. Organizatorii au adus aparatură și materiale, iar atmosfera a fost una de apropiere și seriozitate profesională: nu doar o acțiune punctuală, ci o continuare a unor demersuri pe care profesorul Săndesc le-a derulat repetat în Munții Orăștiei, în Munții Banatului, în Apuseni și chiar în Delta Dunării.
La ușa taberei, Marius Toader, realizator de emisiuni stabilit în Munții Orăștiei, a afișat un mesaj simplu și clar: caravana e prezentă pentru că un fiu al locului, devenit medic, nu-și uită consătenii și are proiecte ambițioase, inclusiv ideea de a muta „un spital întreg” în munți, pentru comunitate. Această formulare, în mare parte simbolică, subliniază legătura personală dintre inițiatori și oamenii din zonă.
Profesorul Dorel Săndesc nu este la prima astfel de acțiune și nu se limitează la rolul de medic. Parcursul său combină activitatea științifică și managerială cu implicarea în conservarea tradițiilor locale. Într-o conferință susținută lângă Cetatea Blidaru, la începutul lunii august, el a vorbit cu naturalețe despre rădăcini: s-a prezentat ca fost copil de țăran din Munții Orăștiei, născut într-o familie de călușari, și a povestit cum își păstrează legătura cu obiceiurile, de la purtarea straielor tatălui la a juca călușul alături de consăteni. A amintit participări repetate la congrese cu sute sau chiar peste o mie de participanți din diverse continente și momente în care ansambluri populare au evoluat pe scene precum Muzeul Satului din Timișoara sau chiar la Colosseum în Roma, în jurul Columnei lui Traian.
Discursul său pune accent pe ideea că tradiția nu trebuie redusă la un obiect uitat într-o ladă, ci este un element viu care oferă identitate și continuitate. A folosit și imagini concrete: vinarsul din Munții Orăștiei, glaja împărțită între călușari, cadourile modeste pe care părinții le trimit copiilor plecați la oraș, nuci, miere, țuică, și modul în care toate acestea țes o punte între trecut și prezent. A spus explicit că locul contează: un obicei jucat în acel peisaj capătă sens pe care nu-l poate reproduce un studio TV. A accentuat și rolul comunității, primari, preoți, dascăli, oameni de bine, în păstrarea și transmiterea tradițiilor.
Caravana lui „Dodo”, așa cum e cunoscut familiar, a atras familii și copii, iar astfel de acțiuni au fost repetate în mai multe sate. Profesorul Săndesc, director al spitalului județean din Timișoara și originar din Orăștioara de Sus, continuă un model de implicare în care competența medicală se împletește cu responsabilitatea socială. Prin aceste demersuri, comunitățile rurale primesc nu doar consultații și tratamente, ci și semnale că originile celor plecați la oraș pot rămâne o punte între resursele profesionale și necesitățile locului.
Implicarea practică, aparatură, consultații, ochelari pentru seniori, și angajamentul cultural al organizatorilor creează o combinație semnificativă: nu este doar ajutor medical, ci și reafirmarea unei identități locale care, după cum spune Săndesc, poate asigura stabilitate și continuitate. Amintirile despre congresele unde au cântat Gheorghe Turda sau Gheorghe Zamfir ilustrează faptul că aceste întâlniri sunt și evenimente culturale importante, nu simple „misiuni” medicale.
„Rugăciunea unui dac”, numită astfel de cineva pe internet după una din confesiunile sale, sintetizează simbolic legătura dintre credință, tradiție și dăruire. Mesajul profesorului revine constant la ideea că tradiția oferă demnitate și viitor, dar are nevoie de sprijin concret: nu doar vorbe, ci fapte, să porți hainele vechi la biserică, să participi la viața comunității, să contribui la transmiterea obiceiurilor. În aceleași zile, zeci de oameni au beneficiat de controale și recomandări medicale, transformând declarațiile în acțiuni palpabile.
Final: Evenimentul de la Costești adună cifre și imagini: zeci de consultații, ochelari oferiți prin sprijin comercial, prezența medicilor din Timișoara și implicarea unei figuri cunoscute în comunitate, Dorel Săndesc. Această fuziune între intervenția medicală organizată și revitalizarea tradițiilor locale arată relevanța unui model care nu-și uită originile. Este o reamintire că sănătatea comunităților rurale depinde atât de accesul la servicii, cât și de menținerea legăturilor sociale și culturale. Vă întrebați cum pot fi replicate astfel de inițiative în alte zone și ce rol ar putea avea autoritățile locale în susținerea lor?
Fii primul care comentează