De ceva vreme aud frecvent discuții despre momentul ideal pentru culesul strugurilor, iar subiectul are rădăcini adânci: viticultura a însoțit oamenii de mii de ani, iar alegerea momentului de vânzare sau recoltare a influențat constant calitatea vinului și economia locală. Azi abordăm recomandările specialistului Sergiu Gorjan de la Stațiunea de Cercetare Viti-vinicolă Drăgășani și efectele practice ale recoltării prea timpurii a strugurilor.
Sergiu Gorjan avertizează că strugurii recoltați înainte de vreme pot produce vin de calitate redusă. Motivul e clar: zaharurile, acizii și compușii aromatici nu ating echilibrul necesar în boabe, iar consecința este un vin predispus la învechire rapidă și la acidificare, indiferent de condițiile de păstrare. Nu surprinde pe cei care cunosc procesele biochimice din vie: maturarea nu înseamnă doar acumulare de zahăr, ci și formarea substanțelor care conferă structură, aromă și stabilitate vinului. Recoltarea prematură perturbă această armonie fină a compușilor.
În termeni practici, culesul prea devreme conduce la un vin cu zaharuri insuficiente pentru a obține un alcool stabil, cu aciditate dezechilibrată și cu un profil aromatic slab dezvoltat. În plus, fragilitatea rezultată favorizează transformări nedorite, precum oxidarea și apariția acizilor care dau gust de oțet. Chiar și tehnologiile moderne de vinificație și condițiile bune de depozitare nu pot corecta complet dezechilibrul inițial: materia primă, strugurele, rămâne hotărâtoare.
Pentru viticultori sau mici producători, concluzia e limpede: atenția la momentul recoltării nu e un capriciu, ci o decizie tehnică esențială. Indicatorii practici includ conținutul de zahăr (grade Brix), aciditatea totală și pH-ul, plus evaluarea senzorială a boabelor. Observațiile repetate și măsurătorile în vie permit identificarea unei ferestre optime pentru cules, adaptată soiului și condițiilor climatice ale anului. Ce i se potrivește unui soi la un anumit nivel de zahăr poate fi diferit pentru alt soi, astfel că experiența locală are o valoare importantă.
Exemple practice: în regiuni precum Drăgășani, cu tradiție viticolă, Stațiunea de Cercetare analizează parametrii locali pentru a ajusta recomandările. Nu există o dată universală fixă; anul, ploile, soarele și temperatura influențează maturarea. Un an călduros poate accelera coacerea, pe când primăverile reci o pot întârzia. De aceea, deciziile se iau adesea direct în vie, pe baza datelor concrete.
Pentru pasionații consumatori sau pentru cei care își fac vin acasă, mesajul este clar: nu e suficient să te bazezi pe calendar sau pe tradiție, ci pe starea reală a strugurilor. Vinificatorii care trec cu vederea aceste semnale riscă să obțină sticle cu durabilitate scăzută, afectând atât reputația, cât și valoarea comercială a produsului.
Sergiu Gorjan și echipa din Drăgășani reafirmă un principiu vechi: materia primă face diferența. Monitorizarea atentă a parametrilor de maturare și alegerea ferestrei optime de recoltare sunt pași indispensabili pentru obținerea unui vin stabil și echilibrat. Această activitate nu se bazează doar pe intuiție, ci pe o combinație de știință, experiență și răbdare, uneori, răbdare cu gust.
Stațiunea din Drăgășani, menționată aici, continuă să investigheze variabilele locale și să ofere ghiduri practice producătorilor. Măsurile urmăresc atât performanța tehnică, cât și diminuarea riscurilor economice generate de recolte neadecvate. Parametri precum conținutul de zahăr în boabă sau nivelul acidității rămân instrumente esențiale în luarea deciziilor.
Un gând final: strugurii, ca orice materie vie, urmează un ritm propriu. Dacă îi grăbești, pierzi nu doar aromele, ci și potențialul de păstrare. Privind vinul ca pe o poveste care începe în vie, primul capitol stabilește mult din ceea ce urmează. Doriți să aflați câte grade Brix ar trebui să aibă un anumit soi sau preferați exemple practice din recoltele din Drăgășani?
daaa, lasă-i să tragă la soare, beau eu vinul mai târziu 😂