După ani în care Canada a condus exporturile mondiale de linte, 2025 aduce o recoltă remarcabilă, dar și indicii că poziția sa nu mai e asigurată pe termen lung. Pe fondul unor randamente peste așteptări și al unei calități bune a producției, concurenții din Australia, Rusia și Kazahstan recuperează rapid, iar schimbările în fluxurile comerciale și în preferințele cumpărătorilor amenință să reducă ponderea Canadei pe piața globală.
Anul acesta se prefigurează una dintre cele mai mari recolte de linte din ultimii zece ani în Canada, cu estimări care pot atinge sau depăși recordul din 2013. Analiza prezentată la Convenția Internațională a Leguminoaselor și Culturilor Speciale 2025 semnalează o producție posibilă de aproximativ 2, 75 milioane tone, conform calculelor Mercantile Consulting Venture. Structura acelei recolte este detaliată: 1, 46 milioane tone de linte roșie, 835.000 tone de linte verde medie și mare și 393.000 tone de linte verde mică. Nu doar cantitatea impresionează: și calitatea pare peste media obișnuită, majoritatea producției situându-se la standardul nr. 2 sau mai bun, iar lintea verde mare de clasa 1 ar putea reprezenta între 12 și 15% din total, față de 5–8% într-un an normal. Este un context favorabil fermierilor, dacă aceste volume găsesc cumpărători dispuși să plătească prețuri atractive.
Pe de altă parte, oferta totală estimată pentru sezon ajunge la 3, 6 milioane tone, iar stocurile finale ar putea urca la 914.000 tone, comparativ cu 549.000 tone în sezonul agricol anterior. Creșterea stocurilor, combinată cu scăderea exporturilor în 2024/25 până la 1, 84 milioane tone după un declin abrupt după februarie, exercită presiune asupra prețurilor și lichidității. Piața indiană, până de curând bastion al exporturilor canadiene, reflectă această transformare: cota Canadei în India a coborât la 49% în perioada ianuarie–mai 2025, față de 82% în 2019. Situația din Turcia e similară: 47% în prima jumătate a anului 2025, comparativ cu 82% în 2020. În continuare, principalele destinații rămân India, Turcia și Emiratele Arabe Unite, care însumează 57% din exporturile canadiene.
Competitivitatea globală crește vizibil. Australia și-a majorat producția estimată la 1, 7 milioane tone în 2025, de la 1, 29 milioane tone în 2024, iar Rusia împreună cu Kazahstanul au urcat la circa 500.000 tone, de la 390.000 tone anul trecut. Prețurile din regiunea Mării Negre sunt în general cu 20–30 USD/tonă sub cele canadiene, ceea ce atrage cumpărătorii sensibili la costuri. Dezavantajul țărilor din zona Mării Negre rămâne însă timpul de tranzit: livrările către India pot dura acum 120–130 de zile, față de 40–50 de zile anterior, ceea ce complică gestionarea logisticii și a fluxurilor comerciale.
La nivel intern, fermierii canadieni manifestă reticență față de prețurile curente, reducând lichiditatea pe piață. Traderii estimează că prețurile lintei roșii au atins un minim și că evoluția viitoare va depinde de mai mulți factori: mărimea recoltei australiene, disponibilitatea fermierilor australieni de a vinde și condițiile meteorologice din India, un importator major. Astfel, piața rămâne vulnerabilă la evenimente din cealaltă parte a globului, nu doar la ce se întâmplă în fermele canadiene.
Mesajul experților reuniți la Convenție este limpede: o recoltă mare nu mai garantează automat dominarea pe piețe. Menținerea cotei de piață trece prin costuri competitive, agilitate logistică și diversificarea clientelei. În practică, asta înseamnă că producătorii și traderii canadieni trebuie să acorde mai multă atenție optimizării costurilor, termenelor de livrare și consolidării relațiilor cu piețele emergente sau cu canale alternative de vânzare.
Datele concrete, estimarea de 2, 75 milioane tone, distribuția pe categorii (1, 46 milioane tone linte roșie; 835.000 tone linte verde medie și mare; 393.000 tone linte verde mică), cifra ofertei totale de 3, 6 milioane tone și stocurile finale prognozate la 914.000 tone, evidențiază amploarea provocărilor logistice și comerciale. Totodată, cote precum 49% pentru India (ian.–mai 2025) și 47% pentru Turcia (ian.–iun. 2025), alături de creșterea ofertei australiene la 1, 7 milioane tone, sunt date concrete care pot orienta deciziile de piață în lunile următoare.
Analiza acestor cifre transmite un mesaj mai larg despre piața agricolă contemporană: productivitatea nu e suficientă; contează modul în care valorifici recolta prin lanțuri logistice eficiente și capacitatea de a te adapta la concurența globală. Un exemplu elocvent este rivalitatea de preț între exporturile din Canada și cele din regiunea Mării Negre, unde diferențele de 20–30 USD/tonă pot determina reorientări majore ale cumpărătorilor. Un alt exemplu este dependența de piețe-cheie precum India și Turcia, unde pierderea cotei se traduce rapid în necesitatea identificării unor alternative. Modul în care actorii din industrie vor acționa în următoarele luni, prin vânzări proactive, ajustări de preț sau investiții în logistică, va decide dacă 2025 rămâne un an cu oportunități ratate sau una dintre lecțiile care duc la consolidare strategică.
Crezi că producătorii canadieni vor reuși să-și recupereze cota de piață sau concurența globală a schimbat regulile definitiv?
probabil greu să revină. india diversifică sursele. prețul bate.