Ideea unei piețe de capital regionale revine în atenție: BVB, bursa din București, plănuiește să susțină cu 400.000 de euro înființarea unei noi burse în Republica Moldova, într-un proiect coordonat alături de Agenția Proprietății Publice din Chișinău și alți investitori instituționali. Inițiativa readuce în prim-plan legăturile economice tradiționale dintre cele două state și intenția de a crea mecanisme locale de tranzacționare a capitalului, reducând dependența exclusivă de piețele externe.
Crearea unei burse în Republica Moldova poate părea, la prima vedere, un act simbolic, dar are efecte practice. O bursă locală înseamnă, pe termen lung, infrastructură financiară pentru companii care doresc listarea, transparență sporită pentru investitori și o platformă pentru atragerea capitalului intern și străin. România, prin BVB, nu oferă doar finanțare, ci și expertiză operațională: cum se dezvoltă o piață lichidă, ce reguli sunt necesare pentru protecția investitorilor și ce mecanisme de supraveghere funcționează efectiv. Evident, 400.000 de euro nu acoperă toate cheltuielile unui demers complet, dar suma poate fi valoroasă în fazele inițiale, consultanță, infrastructură IT de bază, proceduri de reglementare și campanii de comunicare.
Parteneriatul cu Agenția Proprietății Publice din Chișinău indică o abordare public-privat bine articulată: autoritățile pot crea cadrul legal și pot facilita accesul la activele publice, iar partenerii privați aduc know‑how-ul de piață și capitalul necesar funcționării. Mai mult, implicarea altor investitori instituționali semnalează interes pentru o soluție durabilă, nu doar pentru un proiect temporar. Esențial va fi modul în care va fi conturată oferta bursieră: companii locale listate, titluri de stat sau municipale, instrumente pentru IMM-uri? Diversitatea produselor va determina atractivitatea pentru investitori și nivelul de lichiditate.
După prăbușiri istorice și reforme încă din anii ’90, regiunile care își construiesc piețe de capital funcționale au nevoie de timp, reglementare stabilă și educație financiară. Experiența BVB, acumulată de-a lungul a două decenii, poate fi un model, însă replicarea nu va fi identică: contextul economic al Republicii Moldova, mărimea pieței locale de capital și încrederea investitorilor vor stabili ritmul. Totodată, integrarea tehnologică și interoperabilitatea cu alte piețe regionale ar putea facilita tranzacțiile transfrontaliere și ar stimula lichiditatea.
În practică, pașii următori probabili includ definirea structurii acționariatului bursei, stabilirea cadrului legal necesar, alegerea furnizorilor de infrastructură de tranzacționare și demararea unor programe de informare pentru potențialii emitenți și investitori. Un alt aspect crucial este asigurarea supravegherii pieței și implementarea unor măsuri anti-manipulare, pentru a face piața atractivă pentru investitori instituționali.
Privită mai larg, inițiativa reflectă o tendință regională de consolidare a instrumentelor financiare locale, o reacție rezonabilă la nevoia de piețe care să susțină dezvoltarea economică internă. Dacă proiectul va progresa, acesta poate constitui o punte între economiile României și ale Republicii Moldova, oferind oportunități pentru companii în căutare de capital și pentru investitori interesați de expunere regională. Rămâne de urmărit cum vor armoniza autoritățile din Chișinău și partenerii privați așteptările și resursele.
Dvs. ce părere aveți: poate o bursă locală să schimbe accesul la capital pentru companiile din Republica Moldova sau rămâne mai eficientă integrarea cu piețele deja consolidate?
am crescut cu povești despre piața noastră comună, bunicu’ mi povestea cum se făcea agricultură și se schimbau lucruri între sate; acum mi se pare tot mai greu, parcă se pierde ceva. 400.000 e un început mic, dar mai mult contează încrederea, educația financiară și timpul — și cine rămâne să muncească la asta pe termen lung. îmi aduc aminte cum lumea se strângea la coadă la anumite firme, speranțe mici dar reale… azi pare că totul e pe repede înainte și noi încă încercăm să prindem pașii. dacă nu se investește și în oameni, nu doar în servere și proceduri, riscăm să avem o bursă frumoasă pe hârtie și pustie în realitate. trist dar probabil adevărat, și da, mi-ar plăcea să mă înșel.
hm, bine că se investește, dar 400k nu e chiar mult; vedem peste ani.
asta-mi trezește un gust amar, sincer. parcă tot ce clădeam când eram tineri — niște promisiuni, niște piațele alea mici care legau oameni de business — s-a risipit. 400.000 euro pare ok pentru 1-2 întâlniri și niște servere, dar nu e nimic față de așteptările reale; iar eu mă gândesc la firmele mici din sate, la oamenii care nu au chef sau curaj să înțeleagă “bursa”… cine îi învață pe ei? cine stă lângă ei când le e frică să vândă sau să-și asume?
îmi amintesc cum circula informația înainte, pe viu, pe hârtie, nu doar online, și cum era altfel legătura între companii și comunitate. poate e bine că se încearcă, poate e un pas, dar e și trist — pare din nou o speranță mică aruncată într-un ocean mare. vezi să nu rămână doar un proiect de PR, fără continuitate, că asta doare cel mai tare.