Am ajuns pe insula Bozcaada cu aceeași curiozitate cu care un cititor deschide o carte veche: era vorba despre o porțiune de pământ la marginea Mării Egee, unde viticultura pulsează de milenii și unde trecutul se întâlnește cu prezentul în butoaie și vii. Bozcaada, cunoscută și ca Tenedos, este o insulă mică, cu istorie și pământuri fertile, care a servit ca loc de trecere pentru perși, romani, bizantini, genovezi și venețieni și care astăzi își reafirmă locul pe harta vinului.
Cu numai 37 de kilometri pătrați, situată la intrarea în Dardanele, insula beneficiază de un microclimat mediteranean ideal pentru viță. Brizele marine răcoresc vara, solurile sunt frecvent nisipoase și stâncoase, iar pantele ușor ondulate oferă expuneri variate la soare; toate aceste elemente se împletesc într-un terroir care dă strugurilor caracter. Tradiția cultivării viei aici are peste 4.000 de ani, iar practicile locale, precum plantarea viței aproape de sol pentru a o proteja de vânt, au fost adaptate de generații pentru a obține fructe dense și aromate.
Istoria insulei modelează și economia ei: Bozcaada este al treilea teritoriu ca mărime din Turcia și un district al provinciei Çanakkale, iar locuitorii își câștigă traiul din turism, viticultură și pescuit. Cucerită de otomani în 1455, ocupată temporar de forțele aliate în timpul campaniei de la Gallipoli și reintegrată în Republica Turcia prin Tratatul de la Lausanne din 24 iulie 1923, insula păstrează urme ale conviețuirii greco-turce de-a lungul a cinci secole. Populația permanentă se ridică la aproximativ 3.363 de locuitori, dar în sezon numărul urcă spre 10.000 de vizitatori.
Vinurile din Bozcaada se remarcă prin soiuri autohtone precum Karasakız (numit local Kuntra), Karalahna și Vasilaki. Karasakız e considerat sufletul roșu al insulei, cultivat aproape de sol pentru a-i proteja ciorchinele de vânt; Karalahna se distinge prin note minerale datorită solurilor bogate; iar Vasilaki, rar și prețuit, este strugurele alb care păstrează amprenta locului. Pe lângă aceste soiuri tradiționale, podgoriile insulei au început să planteze și varietăți internaționale precum Cabernet Sauvignon și Merlot, care se adaptează bine la terroir-ul local și îmbogățesc oferta vinicolă. Nu toate cramele maturizează în butoaie de stejar: de exemplu, crama Amadeus a renunțat la stejar pentru a păstra profilul vinului cât mai natural.
Clima este un factor esențial: veri lungi, calde și uscate, combinate cu brize constante care temperează căldura și reduc riscul de boli, permit o coacere lentă și echilibrată a strugurilor, menținând aciditatea și aromele proaspete. Solurile nisipoase și stâncoase asigură un drenaj bun, iar faptul că vița trebuie să „muncească” pentru apă și nutrienți conduce la fructe mai concentrate. Relieful variat generează micro-zone viticole distincte, astfel încât vinurile pot reflecta nuanțe diferite în funcție de parcelă.
Turismul local s-a conectat firesc cu viticultura: degustările din crame, plimbările printre vii cu vedere la mare și relatările transmise de la un viticultor la altul oferă o experiență completă. Bozcaada îmbină tradiția viticolă veche de peste 500 de ani cu practici moderne și inițiative care caută să readucă în prim-plan metode vechi, dar și să valorifice potențialul turistic contemporan. Astfel, vinul devine nu doar un produs, ci și o poveste a insulei, cu gusturi care poartă urme istorice și contexte geografice bine definite.
Bozcaada arată cum terroir-ul, soiurile autohtone (Karasakız, Karalahna, Vasilaki), clima și tradițiile locale pot coexista cu soiuri internaționale și cu un turism gastronomic în creștere. Pentru cine caută cifre și repere: insula are 37 km2, o populație de circa 3.363 de locuitori ce poate ajunge la 10.000 în sezon, și mențiuni istorice vechi, inclusiv apariții în Iliada. Vizita unei crame precum Amadeus sau degustările din podgorii locale oferă perspective reale despre modul de lucru de aici, iar combinația de sol vulcanic, brize marine și practici tradiționale explică personalitatea distinctă a vinurilor.
Bozcaada ne amintește că unele locuri își construiesc identitatea în timp: vinurile și podgoriile sunt rezultatul unei relații îndelungate între om și mediu. Numele soiurilor, datele istorice precum 24 iulie 1923 sau referirile la cuceriri și conviețuiri culturale sunt repere concrete care facilitează înțelegerea. Te-ai întrebat vreodată să vizitezi o insulă de 37 km2 unde vinul are 4.000 de ani de poveste în spate?
Fii primul care comentează