Recent, guvernul condus de Bolojan a lansat un nou set de măsuri intitulat „Pachetul II de măsuri”, care promite responsabilitate fiscală. Totuși, analiza reală a impactului financiar sugerează că beneficiile sunt minime, mai ales comparativ cu pierderile semnificative ale bugetului. România se confruntă cu o problemă majoră: anual, țara pierde 9 miliarde de euro din TVA necolectat, ceea ce o plasează pe primul loc în Uniunea Europeană în acest sens.
Pe lângă această situație, evaziunea fiscală și externalizarea profiturilor de către marile companii adaugă o pierdere suplimentară de 15-20 miliarde de euro pe an. În loc să abordeze aceste probleme fundamentale, guvernul a ales calea mai simplă: strângerea a câteva sute de milioane din majorarea contribuțiilor sociale pentru persoanele fizice autorizate, din chirii turistice sau din impozitele pe tranzacții bursiere. În acest context, Pachetul II ar aduce un maxim de 1, 5 miliarde de euro anual, o sumă infimă comparativ cu dimensiunile deficitului real.
Dacă România ar reuși să reducă deficitul de TVA la nivelul mediei europene, ar putea înregistra o încasare de 7, 3 miliarde de euro pe an. Iar în cea mai optimistă estimare, suma ar putea atinge 8, 5 miliarde de euro, ceea ce înseamnă de șase ori mai mult decât ceea ce poate genera pachetul actual. De asemenea, combaterea externalizării profiturilor ar putea adăuga anual alte 3-5 miliarde de euro.
Așadar, guvernul pare să opteze pentru o abordare mai simplă, care îi afectează pe cetățeni și micii antreprenori, în loc să se confrunte cu adevăratele surse ale evaziunii fiscale. În acest peisaj complicațiilor fiscale, se ridică o întrebare importantă: sunt actualii guvernanți neexperimentați și lipsiți de viziune, sau sunt, pur și simplu, dirijați de interese care îi conduc la erori economice? Ne aflăm oare în fața unui scenariu similar cu cel din Ucraina, unde bunurile de stat ar putea ajunge pe mâna unor „prieteni bine intenționați”?
Pachetul II are, fără îndoială, un impact limitat și se concentrează pe contribuabilii vizibili. România are oportunitatea de a-și mări veniturile de 5-10 ori prin reducerea evaziunii și prin îmbunătățirea colectării TVA. Ar fi mai benefic ca politica fiscală să se concentreze pe digitalizarea ANAF, pe măsuri anti-BEPS și pe întărirea capacității de control, nu doar pe ajustări minore ale impozitelor asupra persoanelor fizice.
Ce părere aveți despre abordările fiscale ale guvernului? Credeți că putem avea o schimbare reală în politica fiscală?
Photo: Pixabay, Free to use under the Pixabay License.
Și eu mă întreb serios: oare Pachetul II e doar PR ca să pară că se face ceva, în timp ce pierderile astea uriașe din TVA (9 mld/ an) și externalizarea profiturilor rămân? Nu zic că micile ajustări nu contează, dar când poți lua 7-8 mld dacă aduci colectarea la media UE, de ce te focusezi pe câteva sute de mil? Stiu că digitalizarea ANAF, schimbări anti-BEPS și controale mai bune sunt chestii complicate, costă și cer voință politică, dar fix asta lipsește, nu? Poate nu-s pricepuți, poate n-au curaj, sau poate interesele mari împing în altă direcție… cine știe. În plus, dacă marile firme externalizează 15-20 mld pe an, atunci vorbim de altă dimensiune a problemei. Eu mi-aș dori măsuri clare: audit real TVA, split payment inteligent, schimb de informații mai rapid cu alte state, sancțiuni pe firmele care mută profituri, și investiții în IT la ANAF. Altfel, ajungem să plătească taxele doar ăia vizibili: PFA-uri, chirii turistice, mici investitori la bursă. Nu pare corect. Na, asta e, zic și eu, poate mai apar și alții cu date sau idei practice.
daaa, iar noi plătim pe la colțuri… n-am înțeles niciodată logica: în loc să prindă ăia mari care scot profituri afară, se duc după freelanceri și chirii airbnb. e ca și cum cureți praful și lași hoții sa plece. dacă digitalizau ANAF și făceau controale serioase, intrau 7-8 mld pe bune, nu 1.5 reciclată din taxe mici. plus, stiu oameni din firme mari care mută profituri prin firme din CSI — cine le oprește? e mizerie, dar și lipsă de voință politică. oricum, dacă nu schimbă focusul, rămânem cu măsuri cosmetice. vezi să nu…
Ce naiba, tot ei plătim; stiu, stiu, pare utopie să prindă șmenarii ăia mari, dar să tai din buzunaru’ micilor e bătaie de joc, serios.