România și Statele Unite sunt foarte aproape de a finaliza un vast acord de investiții, evaluat la 30 de miliarde de dolari, care vizează domenii precum energia nucleară, hidroenergia, gazele naturale și tehnologiile bazate pe inteligența artificială. Anunțul a fost făcut de ministrul energiei, Bogdan Ivan, care a afirmat că negocierile sunt aproape încheiate și că, după semnare, acordul ar urma să accelereze tranziția României către mai multă independență energetică, atrăgând investiții americane substanțiale în infrastructură critică.
Ivan a declarat la Antena 1 pe 3 noiembrie și a subliniat o problemă pe care a catalogat-o ferm: pe piața energetică există practici speculative pe care le consideră imorale, iar legislația actuală le permite. Din acest motiv, el spune că a sesizat Consiliul Suprem de Apărare a Țării și președinția pentru a analiza situația. Planul ministerului este să rescrie întregul cadru legal pentru piața de energie, astfel încât astfel de aberații, în termenii săi, să înceteze. Nu a oferit detalii tehnice despre cum va arăta noua legislație, dar a reiterat că modificările vor urmări eliminarea mecanismelor care favorizează specula.
Pe lângă negocierile cu SUA, ministrul a spus că România a obținut și un succes notabil în discuțiile cu Comisia Europeană. Potrivit lui Ivan, la București au venit 16 miniștri ai energiei din regiune, care ar fi acreditat rolul României ca organizator și voce comună în relația cu Statele Unite și instituțiile europene. Dintr-un pachet inițial al Uniunii Europene de 6 miliarde de euro pentru investiții în rețele, ministrul susține că s-a ajuns la o sumă totală de 30 de miliarde de euro, de cinci ori mai mult decât se prevăzuse inițial. Astfel, combinat: 30 de miliarde de dolari din partea SUA și 30 de miliarde de euro din partea UE, conform declarațiilor oficiale.
Bogdan Ivan, fost ministru al digitalizării în guvernul condus de Marcel Ciolacu, și-a construit în ultima perioadă un profil public de susținător al cooperării regionale în sectorul energetic. Anunțurile sale vin într-un context de volatilitate și creșteri de prețuri în Europa Centrală și de Est, când statele caută soluții pentru securitatea energetică și stabilizarea pieței. Ministrul a descris acordul cu SUA drept un parteneriat strategic menit să accelereze tranziția României și să atragă investiții majore, dar nu a dezvăluit încă structura concretă a investițiilor sau companiile implicate.
Declarațiile lui Ivan accentuează și rolul statului în reglementarea pieței: mai multă supraveghere, reformă legislativă și măsuri care să împiedice practicile speculative. Rămâne incert cum vor arăta efectiv schimbările legislative, ce mecanisme precise vor fi introduse și în ce interval vor fi aplicate. De asemenea, cifrele citate, 30 de miliarde de dolari din SUA și 30 de miliarde de euro din UE, provin din declarațiile ministrului; detaliile operaționale și lista investitorilor nu au fost făcute publice încă, ceea ce înseamnă că lunile următoare vor fi decisive pentru materializarea acestor angajamente.
Acordul cu SUA, pachetul UE și intențiile de reformă legislativă ridică întrebări importante: cum se negociază marile proiecte energetice, ce înseamnă securitatea energetică la nivel regional și cum poate legislația națională să protejeze consumatorii și stabilitatea pieței. Dacă sumele anunțate se confirmă și sunt gestionate transparent, impactul asupra infrastructurii și capacităților de producție ar putea fi major. Totuși, încă lipsește o imagine clară a etapelor de implementare, a calendarului și a indicatorilor de performanță care să evalueze eficiența folosirii acestor resurse.
Datele concrete, Bogdan Ivan, 3 noiembrie, Antena 1, 30 miliarde USD și 30 miliarde EUR, indică direcții precise: parteneriat strategic cu SUA, mobilizare a fondurilor europene și reformă legislativă pentru piața energetică. Rămâne de urmărit ce companii vor investi, ce proiecte specifice vor fi demarate (reactoare nucleare, capacități hidro, facilități de gaze sau proiecte AI aplicate în energie) și ce termene vor fi stabilite pentru implementare. Cum se vor transforma declarațiile în proiecte concrete și în ce măsură vor fi transparente procesele de selecție și monitorizare sunt întrebări pe care publicul și actorii din piață le vor ridica pe bună dreptate. Îți pare plauzibil ca, în următorii doi ani, să vedem demaraje clare ale unor proiecte concrete pe baza acestor angajamente?
Deci 30+30 suna bine pe hârtie, dar eu stau și mă întreb: cine baga banii efectiv? companii americane mari sau doar entități de tip private equity care vor scoate profit rapid? și reactoare nucleare nu se construiesc peste noapte, mai ales cu avize, licențe, opoziție locală etc.
Era ok sa aud și niște nume, sau măcar termeni: e vorba de power purchase agreements pe 20-30 ani? finanțare prin credite guvernamentale sau direct equity? pt hidro e clar că sunt riscuri de mediu și relocări, deci nu e doar semnat și gata.
Și legislația aia antispicativă—bună idee, dar rescrii legea și peste un an apare altă schemă. Trebuie clar mecanisme transparente: licitații, watchdog, audit public. Daca tot bagăm mii de miliarde (glumesc) trebuie timeline, penalități, KPI-uri.
Orașele mici simt prețuri, nu promisiuni. Daca in 2 ani vedem doar hârtii, o sa fie iarăși frustrare.
Pe partea tehnică: AI in energy e ok, dar cine asigură cibernetica? sisteme SCADA vulnerabile = risc real. Daca vin americanii cu tehnologie, sa fie și transfer de know-how, nu doar hardware + consultanță scumpă.
Per total: optimism rezonabil. Daa, poate pornesc proiecte importante, dar eu rămân sceptic pana apare primul contract public și lista de investitori. cine știe… poate 2 ani vedem ceva palpabil, sau doar PR.