Marilena Preda Sânc prezintă la galeria Gaep din București lucrări din anii 1980: expoziția Bodyscape 1982–1988 reunește colaje, fotografii cu intervenții și desene mai puțin cunoscute, piese care tratează tema corpului, relația cu spațiul și experiența unei artiste-femei într-un deceniu dificil al istoriei României.
Arta Marilenei Preda Sânc din anii ’80 nu este doar o selecție estetică, ci și un jurnal vizual al unei perioade tensionate. Lucrările expuse la Gaep cuprind numeroase colaje, fotografii modificate și desene nevăzute anterior, opere care dezvăluie o practică îndrăzneață și experimentală. Într-o epocă în care vocile critice erau greu de exprimat, aceste imagini transmit direct și intim experiențele autoarei ca femeie, precum și preocupări legate de dialogul dintre corp și spațiu. Privite astăzi, ele prefigurau teme care revin în discursul artistic contemporan, precum ecofeminismul sau reflecțiile asupra puterii și naturii.
Marilena Preda Sânc locuiește și lucrează la București și are o practică interdisciplinară: pictură, desen, colaj, video, performance. Din începutul anilor 1980 a prezentat lucrări internațional, în muzee, galerii, bienale și târguri de artă. Este profesor la Universitatea Națională de Arte din București și autor de texte despre arta în spațiul public, feminism și eco-art. Expozițiile ei figurează în colecții publice relevante, precum Muzeul Național de Artă Contemporană din București, Arhitekturni Muzej Ljubljana, Kunsthalle Nürnberg și Albertina Art Collections din Viena. Distincțiile includ Ordinul și medalia Meritul Cultural (2004), o mențiune specială la Artissima, Torino (Sardi per l’arte Back to the Future, 2017, în colaborare cu Gaep) și Premiul Radio România Cultural la secțiunea Arte Vizuale pentru expoziția solo Subjective (De)Constructions, prezentată la Gaep în 2019. Colaborarea cu Gaep a început cu prima sa expoziție solo but IT Got Too COLD în 2015; Bodyscape 1982–1988 este a treia expoziție solo a artistei la această galerie.
Curatoarea Anna Daneri evidențiază că expoziția oferă o perspectivă revelatoare asupra unui deceniu de rezistență artistică și introspecție. Lucrările dialoghează între dimensiunea corporală și cea spațială și anticipează preocupări ecofeministe care rezonează azi. Din angajamentul timpuriu al Marilenei Preda Sânc pentru feminism, natură și structuri de putere rezultă lucrări ce pot fi citite atât ca documente istorice, cât și ca reflecții durabile asupra condiției umane.
Expoziția Bodyscape 1982–1988 este deschisă la Gaep între 19 septembrie și 25 octombrie. Pentru cei interesați să descopere o bucată de istorie vizuală neexpusă până acum, programul galeriei reprezintă o ocazie potrivită; iar admiratorii colajelor cu tenta politică vor găsi multe de urmărit.
Serigrafia Bodyscape, 1986–87, parte din portofoliul Crochiul minții, apare ca detaliu în comunicat și subliniază interesul artistei pentru tehnici grafice diverse și pentru serii tematice. Această selecție din anii ’80 oferă un context concret pentru expozițiile și premiile ulterioare menționate, precum recunoașterea de la Artissima în 2017 și premiul Radio România Cultural în 2020. Punând în legătură lucrările expuse la Gaep cu prezența artistei în colecțiile din București, Ljubljana, Nürnberg și Viena, expoziția confirmă continuitatea unei cariere dedicate explorării corpului, spațiului și raporturilor de putere.
Bodyscape scoate în evidență o etapă specifică a operei Marilenei Preda Sânc și provoacă mirarea redescoperirii unor lucrări necunoscute până acum. Vizitatorii pot vedea piese care leagă preocupările artistice din anii ’80 de direcțiile curatoriale și premiile ulterioare, iar acest traseu temporal explică modul în care o practică debutată în condiții restrictive a evoluat către recunoaștere internațională. Cum vi se pare că se schimbă percepția asupra acestor lucrări când sunt văzute astăzi, în 2025?
Cum vi se pare că se schimbă percepția asupra lucrărilor Marilenei Preda Sânc din Bodyscape 1982–1988 când le vedem azi, în 2025?
Interesantă redescoperire: colajele arată o tensiune corporală subtilă, iar fotografiile retușate funcționează ca documente intime ale unei practici feministe.