Fermierii specializați în lapte din întreaga lume, iar în mod deosebit cei din Orientul Mijlociu și Africa, privesc din ce în ce mai serios către biogaz pentru a rezolva în paralel două provocări: gestionarea deșeurilor și asigurarea energiei. Multă vreme, gunoiul de grajd a fost considerat o povară sau, în cel mai bun caz, un îngrășământ folosit cu rezerve; astăzi, datorită progresului tehnologic și presiunilor legislative, aceste resturi agricole sunt reinterpretate ca sursă de energie regenerabilă și ca un activ valoros pentru fermă.
Raportul Research Intelo estimează că piața globală de biogaz pentru fermele de lapte va atinge 4, 8 miliarde USD în 2024, cu o proiecție de creștere la 10, 2 miliarde USD în 2033 și un ritm anual compus de 8, 7% în intervalul 2024–2033. Această expansiune este impulsionată de un mix de reglementări de mediu mai stricte, preocupări privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din ferme și un interes tot mai mare pentru practici agricole durabile. Pe scurt, politicile publice și dinamica pieței energetice au trecut biogazul pe lista priorităților sectorului.
Tehnologia centrală este digestia anaerobă: în digestoare, microorganismele descompun materia organică din gunoiul de grajd și generează un gaz bogat în metan. Acest biogaz poate alimenta direct activitățile fermei, poate fi injectat în rețeaua electrică sau poate fi rafinat la biometan pentru utilizare comercială. În plus, reziduul procesului, digestatul, reprezintă un îngrășământ organic bogat în nutrienți, deosebit de valoros în zonele cu stres hidric unde fertilizanții sintetici sunt scumpi sau dificil de procurat. Astfel, ceea ce înainte părea un cost devine un activ care reduce cheltuielile și generează noi surse de venit.
Creșterea populației și cererea în creștere pentru produse lactate generează cantități mari de deșeuri organice, iar fermele comerciale de mari dimensiuni sunt locațiile ideale pentru implementarea acestor soluții. Majorarea prețurilor la energie electrică stimulează dorința de autosuficiență: fermele pot micșora facturile și pot valorifica surplusul fie prin vânzare, fie pentru alte utilizări. În Orientul Mijlociu și Africa, state precum Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Oman, Africa de Sud și Kenya analizează biogazul ca instrument strategic pentru echilibrarea securității alimentare cu cea energetică.
Aplicabilitățile sunt variate: biogazul poate furniza energie electrică pentru operațiunile fermei, căldură necesară pentru pasteurizarea laptelui și încălzirea apei, biometan pentru consum rezidențial sau comercial, bio-GNC pentru flotele de vehicule agricole și poate contribui la proiecte de producere a hidrogenului verde. În practică, fermele pot evolua din simple unități de producție alimentară în centre integrate de energie curată. La nivel concret, unele exploatații pot reduce cheltuielile cu motorina și energia electrică cuprinse între 30% și 70%, în funcție de mixul energetic; pot obține venituri din credite de carbon și din vânzarea biometanului, iar digestatul diminuează dependența de îngrășămintele chimice.
Dacă până nu demult proiectele de biogaz erau mari și costisitoare, acum există soluții modulare adaptate fermelor medii, monitorizare a digestoarelor prin IoT, pompe eficiente pentru colectarea gunoiului de grajd și nămolului și modele de finanțare mai flexibile, prin parteneriate public-private sau furnizori care oferă „energie ca serviciu”. Țările din Golful Persic leagă biogazul de procese precum desalinizarea și necesarul ridicat de răcire din industria lactatelor; Africa de Sud experimentează biometanul ca alternativă pentru vehiculele agricole; iar Africa de Est folosește biogazul pentru a reduce presiunea asupra pădurilor, oferind o sursă curată de combustibil pentru gătit în mediul rural.
Raportul Research Intelo repetă estimarea unei creșteri a pieței de la 4, 8 miliarde USD în 2024 la 10, 2 miliarde USD în 2033. Această evoluție reflectă nu doar potențialul financiar, ci și o tranziție către economia circulară în agricultură: transformarea deșeurilor în energie și nutrienți, integrarea soluțiilor digitale pentru o operare eficientă și apariția unor modele financiare care reduc barierele de intrare. Exemplele din Golf, Africa de Sud și Africa de Est arată cum biogazul poate alimenta pasteurizatoare, flote de transport și instalații de desalinizare, demonstrând că investițiile în astfel de tehnologii pot servi simultan securității energetice și obiectivelor de mediu. Tu ce părere ai: ar merita o fermă din zona ta să treacă la biogaz?
Fii primul care comentează