Ministrul israelian Bezalel Smotrich a declarat la Ierusalim că elaborează hărți pentru a anexa o mare parte din Cisiordania, un proiect coordonat de el menit să lase sub suveranitate israeliană cât mai mult teren cu cât mai puțini locuitori palestinieni. Planul exclude din inițiativă doar șase mari orașe palestiniene, printre care Ramallah și Nablus, și necesită aprobarea executivului condus de Benjamin Netanyahu.
Istoria regiunii e profund marcată: Cisiordania este ocupată din 1967 și a fost întotdeauna nucleul revendicărilor palestiniene pentru un stat propriu. Smotrich, recunoscut ca un lider al coloniștilor, a prezentat proiectul ca pe o inițiativă strategică națională, pregătită de un departament din subordinea sa din cadrul Ministerului Apărării. El a afirmat clar că urmărește „teritoriu maxim și populație minimă” sub suveranitate israeliană și a explicat că excluderea marilor centre urbane are scopul de a evita complicații demografice și costuri administrative și de securitate. Ramallah, sediul administrativ al Autorității Palestiniene, și Nablus, cu sute de mii de locuitori, rămân astfel în afara anexării directe.
La conferința de presă, Smotrich a folosit termeni biblici pentru Cisiordania, Iudeea și Samaria, și a susținut că impunerea suveranității urmărește să elimine ideea unui stat palestinian. El a invocat și rațiuni strategice, întrebând retoric cine ar putea apăra un stat cu adâncime strategică redusă. Totodată, a subliniat că populația palestiniană nu ar trebui să beneficieze de resursele statului Israel și că suveranitatea se va aplica întregului teritoriu, cu excepția centrelor de populație arabă.
Smotrich solicită acum aprobarea oficială a lui Netanyahu, după ani în care a pledat pentru anexarea integrală a Cisiordaniei, teritoriu considerat de palestinieni ca esența unui viitor stat independent. Biroul prim-ministrului nu a transmis încă o reacție publică la propunere.
Reacțiile externe și regionale au fost rapide. Emiratele Arabe Unite, parte a Acordurilor Abraham semnate în 2020 care au normalizat relațiile diplomatice cu Israelul, au avertizat că o anexare ar contraveni spiritului acelor înțelegeri și ar reprezenta o linie roșie care ar putea duce la suspendarea relațiilor bilaterale. Acordurile mediate de SUA au fost prezentate ca un pas spre normalizare cu mai multe state arabe, în contextul așteptării ca Israelul să evite acțiuni unilaterale în teritoriile palestiniene.
Autoritățile palestiniene au condamnat planul. Biroul lui Mahmoud Abbas a calificat orice anexare sau activitate de colonizare drept ilegitimă și inacceptabilă. Hamas a avertizat că o astfel de măsură nu va aduce securitate Israelului, ci va provoca rezistență și confruntări.
Contextul geopolitic mai amplu arată și conexiunea cu o ofensivă diplomatică palestiniană: Franța, Marea Britanie, Australia și Canada au anunțat că vor susține recunoașterea oficială a statului palestinian la sesiunea Adunării Generale a ONU din septembrie. Relatările sugerează că o anexare unilaterală ar putea fi gândită ca reacție la aceste demersuri. În 2024, Curtea Internațională de Justiție a stabilit că ocupația israeliană a teritoriilor palestiniene, inclusiv Cisiordania, este ilegală și trebuie încetată, concluzie pe care Israelul o respinge, prezentând teritoriile ca fiind în litigiu și considerând soluția cu două state nerealizabilă.
Anunțul lui Smotrich depășește sfera tehnică și propune o schimbare politică majoră: abandonarea ideii coexistenței prin două state și deschiderea unei noi etape, cu riscuri clare pentru stabilitatea regională. Este o inițiativă care pune în prim-plan întrebări privind securitatea, demografia și legitimitatea, și care ar putea reconfigura alianțele din Orientul Mijlociu, de la Acordurile Abraham până la pozițiile marilor capitale occidentale.
Promovarea planului în contextul recunoașterilor diplomatice promise (Franța, Marea Britanie, Australia, Canada) ilustrează cum conflictele teritoriale sunt adesea însoțite de confruntări pe scena internațională. Decizia Curții Internaționale de Justiție din 2024 rămâne un reper juridic important, iar reacțiile Emiratelor și ale autorităților palestiniene indică consecințe diplomatice imediate în cazul anexării. Rămâne de urmărit dacă guvernul Netanyahu va transforma propunerea lui Smotrich în decizie oficială și ce impact va avea aceasta asupra relațiilor regionale și asupra vieților locuitorilor din Cisiordania.
Anunțul privind excluderea din anexare a șase mari orașe palestiniene, între care Ramallah și Nablus, relevă o strategie care jonglează cu harta și demografia. Ce urmează pentru rezidenții acestor zone, pentru acordurile diplomatice semnate în ultimii ani și pentru șansele unei soluții politice pe termen lung?
Sună aiurea. Oslo zice altceva. Riscuri mari, pt toți.