Anunţ care modifică ecuaţia diplomatică: Belgia intenţionează să recunoască statul Palestina în cursul sesiunii Adunării Generale a ONU de la New York, alăturându-se ţărilor care încearcă să exercite presiuni politice în contextul intensificării violenţelor din zonă. Decizia, anunţată de ministrul belgian de externe Maxime Prévot, urmează declaraţiilor Franţei şi se înscrie într-un val de poziţii similare ale unor guverne occidentale.
Maxime Prévot a precizat că recunoaşterea va fi formalizată pe durata sesiunii ONU şi că Belgia va impune în paralel sancţiuni dure împotriva guvernului israelian. Motivaţia oficială invocată este agravarea situaţiei umanitare în Palestina, în special în Gaza, şi presupusele încălcări ale dreptului internaţional comise de Israel. În opinia ministrului, astfel de măsuri sunt necesare pentru a spori presiunea asupra autorităţilor israeliene şi asupra grupărilor precum Hamas.
Anunţul belgian vine după cel al preşedintelui Emmanuel Macron de la sfârşitul lunii iulie, care a declarat că Franţa va recunoaşte Palestina în intervalul 9–23 septembrie, când se desfăşoară Adunarea Generală. După aceste afirmaţii, peste 12 guverne occidentale şi-au exprimat sprijinul şi au încurajat alte state să procedeze similar. Canada şi-a declarat şi ea intenţia de a susţine înfiinţarea unui stat palestinian, iar Regatul Unit a afirmat că va recunoaşte Palestina în cazul în care Israelul nu va respecta anumite angajamente, printre care un armistiţiu în Fâşia Gaza.
Contextul este mai amplu: aproximativ trei sferturi din statele membre ale ONU recunosc deja statul Palestina, proclamarea iniţială având loc la sfârşitul anilor 1980, când conducerea palestiniană se afla în exil. Deciziile recente ale unor capitale europene reflectă un echilibru diplomatic între presiunea pentru apărarea drepturilor omului şi interesele geopolitice tradiţionale legate de relaţiile cu Israelul. Alegerea momentului, o sesiune a Adunării Generale a ONU, când atenţia globală se îndreaptă spre New York, pare deliberată: recunoaşterea acolo are atât o semnificaţie simbolică, cât şi efecte practice şi impact politic şi diplomatic imediat.
Problematica recunoaşterii statului acoperă multiple dimensiuni: legitimare politică, consecinţe pentru procesul de pace şi pentru relaţiile bilaterale, implicaţii asupra asistenţei umanitare şi posibile sancţiuni sau condiţionări. În plus, gestul ţărilor europene ar putea stimula alte state să oficializeze recunoaşterea sau, dimpotrivă, să provoace reacţii diplomatice din partea celor care se opun. Pe termen lung, această mişcare colectivă la nivel internaţional ridică întrebări despre modalităţile de a construi garanţii pentru o soluţie cu două state şi despre mecanismele internaţionale capabile să sancţioneze încălcările dreptului internaţional fără a agrava suferinţa populaţiei civile.
Dincolo de anunţul imediat, rămâne incert dacă recunoaşterea va genera presiuni suficient de puternice pentru schimbări concrete în practică politică sau va rămâne preponderent un act simbolic cu valoare diplomatică. De asemenea, va fi important de urmărit reacţia altor capitale şi instituţii internaţionale, natura sancţiunilor care vor fi aplicate şi impactul acestora asupra populaţiilor afectate.
Cum credeţi că va afecta recunoaşterea Palestinei de către state europene procesul de pace şi viaţa de zi cu zi a locuitorilor din regiune?
hm, bine, dar ce schimbă asta pe termen scurt? prea mulți politicieni, stiu.