Răspunsul politic al AUR la hotărârea Executivului de a angaja răspunderea pe cinci pachete legislative în aceeași zi readuce în prim-plan tensiunile dintre Guvern și Parlament privind procedurile de legiferare. Practici asemănătoare, folosirea unor proceduri excepționale pentru a accelera decizii, au apărut și anterior în viața politică românească, iar în istoria constituțională europeană există numeroase discuții despre echilibrul dintre eficiența guvernamentală și controlul parlamentar. În septembrie 2025, disputa reintroduce în dezbatere nu doar textele de lege, ci și cadrul decizional care ne influențează pe toți.
AUR susține că angajarea simultană a răspunderii pe cinci pachete legislative constituie o escaladare: potrivit partidului, procedura extraordinară a fost folosită pe scară largă pentru modificarea a zeci de acte normative din arii juridice distincte, transformând un instrument excepțional într-un mecanism uzual de legiferare. Din perspectiva formațiunii, consecința este clară, rolul Parlamentului, prevăzut constituțional ca principala autoritate legislativă, este diminuat considerabil când Executivul propune pachete asupra cărora nu se pot face amendamente în mod obișnuit.
Argumentul central al AUR se bazează pe principiul separației puterilor, consacrat în Constituție. Reprezentanții partidului afirmă că atunci când Guvernul devine, în practică, un autor legislativ concurent prin ocolirea dezbaterilor și a mecanismelor de control parlamentar, echilibrul instituțional este pus în pericol. Prin urmare, nu este doar un conflict procedural, ci și o problemă constituțională: dacă procedura excepțională devine regulă, mecanismele menite să asigure deliberarea democratică se slăbesc.
AUR mai argumentează că Executivul nu poate folosi propria inacțiune sau întârzieri ca pretext pentru a impune pachete legislative „totul sau nimic”. Practica, explică ei, echivalează cu un ultimatum pentru Parlament: fie adoptă pachetele în forma propusă, fără posibilitatea amendamentelor, fie riscă o criză guvernamentală. Această abordare, susțin ei, restrânge dezbaterea parlamentară și obligă reprezentanții aleși să voteze sub presiune politică, nu pe baza unei evaluări de fond a efectelor fiecărei modificări.
În consecință, AUR a trimis sesizări către organisme internaționale, între care Comisia de la Veneția și GRECO, solicitând intervenție și orientare. Prin aceste demersuri, partidul urmărește să sublinieze că problema are dimensiuni ce depășesc planul intern: dacă astfel de practici se normalizează, pot apărea modele de guvernare care, imitând proceduri democratice, le subminează de fapt. Această inițiativă urmărește nu doar restabilirea echilibrului constituțional, ci și protejarea instituțiilor democratice împotriva unor practici ce, răspândite, ar putea afecta și alte state europene.
Rămâne de verificat și aspectul practic: ce modificări concrete introduc cele cinci pachete legislative, câte acte normative sunt vizate și în ce domenii au loc schimbările. Numerele și articolele de lege contează la fel de mult ca principiile. Intervenția Comisiei de la Veneția sau recomandările GRECO pot clarifica limitele procedurii de angajare a răspunderii și pot propune mecanisme de reechilibrare, dar implementarea acestor recomandări depinde în ultimă instanță de voința actorilor politici interni.
Apare întrebarea esențială: cine decide când o procedură excepțională devine acceptabilă ca practică uzuală? În cazul angajării răspunderii pe cinci pachete legislative simultan, problema este nu doar juridică, ci și una de cultură instituțională și responsabilitate democratică. Ce se întâmplă cu transparența decizională și cu posibilitatea opoziției de a propune alternative? Este vorba despre zeci de acte normative și despre instituții care ar trebui să funcționeze ca contrapuncte, nu ca simple etape ale unui proces accelerat.
AUR indică Comisia de la Veneția și GRECO ca posibile soluții pentru restabilirea constituționalității și avertizează asupra riscului apariției unor modele pseudo-democratice. Dacă recomandările acestor organisme vor viza schimbări procedurale sau de practică, va fi esențial ca ele să fie implementate concret: amendamente legislative clare, reguli procedurale care să limiteze utilizarea abuzivă a angajării răspunderii și un calendar transparent al dezbaterilor parlamentare. Doar astfel pot fi refăcute echilibrul dintre responsabilitatea guvernamentală și controlul parlamentar.
Comisia de la Veneția a intervenit anterior în state membre în chestiuni constituționale, iar GRECO monitorizează standardele de integritate. În acest caz, sesizările AUR urmăresc să atragă atenția asupra unui fenomen care, în opinia lor, vulnerabilizează democrația constituțională din România. Rămâne de văzut dacă aceste organisme vor emite recomandări și, mai ales, dacă actorii politici interni le vor lua în considerare.
Pe scurt, disputa nu se referă doar la o zi de activitate parlamentară, ci la modul în care sunt respectate regulile jocului democratic. Când proceduri excepționale devin frecvente, rămân întrebări concrete despre articolele modificate, numărul textelor afectate și mecanismele precise prin care se poate restabili controlul parlamentar. Dacă se vor cere modificări, acestea trebuie transpuse în texte legislative clare și aplicabile.
AUR solicită intervenție internațională și măsuri imediate. Sunt invocate instituții precum Comisia de la Veneția și GRECO și se cere îndrumare pentru apărarea instituțiilor democratice. Dacă recomandările vor veni, ele vor avea efect doar dacă vor fi urmate de schimbări legislative și procedurale reale.
Comisia de la Veneția, GRECO, angajarea răspunderii pe cinci pachete legislative și zeci de acte normative reprezintă elementele centrale ale acestei dispute. Ce măsuri concrete ar putea restabili urgent echilibrul puterilor, având în vedere necesitatea transparenței parlamentare și importanța amendamentelor în procesul legislativ?
Fii primul care comentează