Astăzi vorbim despre Aryna Sabalenka, liderul clasamentului mondial la tenis, care a cucerit din nou US Open, adăugând al patrulea titlu de Grand Slam, toate pe suprafață hard. Performanța are și un aspect istoric: Sabalenka e prima jucătoare care își apără titlul la US Open după Serena Williams, care obținuse trei victorii consecutive între 2012 și 2014. E o poveste despre reveniri, lecții asumate și despre construirea unui campion la fileu, încă din era marilor rivalități din tenisul modern.
Finala s-a derulat tensionat, dar sub control. Primul set a fost la discreția Sabalenkai; jucătoarea din Belarus a profitat de serviciul nesigur al adversarei și a încheiat cu 6-3. La începutul setului secund, Anisimova a forțat și a preluat conducerea până la 6-5, păreau posibile schimbări de situație. Hotărârea a venit însă la tiebreak, unde Sabalenka și-a menținut stăpânirea de sine și a câștigat după o oră și 34 de minute. Datele statistice sunt elocvente: Anisimova a comis 29 de erori neforțate, în timp ce Sabalenka doar 15, diferența esențială a întâlnirii.
Contextul sezonului dă profunzime acestei victorii. Sabalenka pierduse finale la Australian Open și Roland Garros în același an, iar la Wimbledon fusese eliminată de… Anisimova, tocmai ea, care apoi a cedat clar în finala cu Iga Świątek, 0-6, 0-6. E o reamintire că drumul unui campion nu e numai despre trofee, ci și despre modul în care transformi înfrângerile în pregătire mentală și tactică. La festivitatea de premiere, Sabalenka a recunoscut valoarea lecțiilor grele: E incredibil, toate lecțiile grele au meritat pentru acest moment. Sunt fără cuvinte acum. La rândul ei, Anisimova a fost sinceră: Să joci două finale la rând este grozav, dar este și foarte greu. Cred că nu am luptat suficient pentru visurile mele astăzi.
Succesul Sabalenkai confirmă un trend interesant în circuit: dominanța pe hard a devenit o trăsătură definitorie a carierei ei, iar abilitatea de a gestiona momentele cheie, precum tiebreak-urile, o diferențiază de multe adversare. Totodată, revenirea în vârf după înfrângeri în finale majore arată o reziliență mentală care separă un bun jucător de un campion constant. Pe scurt, cifrele din meci, 6-3, 7-6, 29 erori neforțate versus 15, ilustrează un duel în care consistența a învins.
Acest final subliniază ideea că cariera unei sportive se pune în valoare prin momente concrete: trofee (US Open), mingi decisive (tiebreak) și lecții transpuse în succes. În tenis, ca și în alte discipline, repetarea finalelor, înfrângerile dureroase la Australian Open și Roland Garros și rivalitățile cu colege precum Iga Świątek sau cu tinere americance modelează traseul. Cum crezi că astfel de succese repetate influențează percepția publică și atractivitatea pentru sponsori?
Fii primul care comentează