Producția la combinatul siderurgic ArcelorMittal Hunedoara va fi suspendată începând cu 5 septembrie, din cauza costurilor mari ale energiei și a concurenței din importuri. Compania a comunicat că măsurile de șomaj tehnic, inițial planificate până la 30 septembrie, pot fi extinse pe o perioadă nedeterminată, informație transmisă în raportul depus la Bursa de Valori București pe 2 septembrie.
Istoria industriei metalurgice din România este vastă și complexă, cu combinate care au fost odată centrul unor orașe întregi. Acum, contextul economic impune din nou decizii dificile: ArcelorMittal Hunedoara afirmă că portofoliul de comenzi s-a redus brusc, volumul fiind aproape cu 60% mai mic față de anul trecut. Aceasta se traduce printr-o diminuare semnificativă a activității care, împreună cu tarifele ridicate la electricitate și concurența produselor importate, explică această întrerupere prelungită a producției.
Comunicatul adresat investitorilor a oferit detalii practice: inițial, oprirea temporară era programată între 5 și 30 septembrie, iar angajații trimiși în șomaj tehnic vor încasa 75% din salariul de bază. Compania nu a stabilit o dată clară pentru reluarea activității, iar mențiunea privind posibilitatea prelungirii măsurilor pe o durată nedeterminată lasă angajaților și comunității locale puțină siguranță. Impactul este atât economic, cât și social, afectând nu doar fluxurile financiare ale companiei, ci și viața cotidiană din Hunedoara și zonele învecinate.
Închiderea producției la un astfel de combinat ridică întrebări asupra viitorului sectorului siderurgic local: în ce măsură pot rezista companiile industriale presiunii costurilor energetice și concurenței pe piața europeană? Ce politici de sprijin sau strategii de adaptare pot reduce pierderile de locuri de muncă și pot încuraja relansarea activității când condițiile se vor îmbunătăți? Datele comunicate, reducerea cu aproape 60% a volumelor de comenzi și plata de 75% din salariu pe durata șomajului tehnic, sunt indicii concrete ale gravității situației.
ArcelorMittal Hunedoara a publicat informațiile la BVB pe 2 septembrie, iar anunțul către angajați despre perioada 5–30 septembrie a fost transmis cu o zi înainte. Pentru comunitatea locală rămâne esențială claritatea privind calendarul de reluare și eventualele măsuri de susținere pentru angajați. Evoluția prețurilor la energie și a fluxurilor de importuri va influența, în mare măsură, pașii următori ai combinatului.
Anunțul despre oprirea din 5 septembrie și scăderea cu aproape 60% a comenzilor reflectă o presiune dublă: costuri energetice ridicate și competiție din partea importurilor. Cum crezi că ar trebui să colaboreze marile companii, autoritățile locale și guvernul pentru a proteja locurile de muncă în astfel de situații?
Apoi serios, nu mă surprinde prea mult. Hunedoara asta a fost mereu vulnerabilă la prețuri la energie și la importuri ieftine. Dar chestia cu 60% mai puține comenzi e urâtă, asta înseamnă lanțuri lungi afectate: transport, magazinul din colț, firme mici care lucrau cu combinatul. Dacă statul nu pune ceva la bătaie rapid (subvenții temporare la energie, scheme pt reconversie profesională, sau măcar ajutor pt IMM-urile din zonă) o să vedem efecte pe termen lung.
nu zic să bage bani pur și simplu, dar poate ajutor condiționat: sprijin pt modernizare energetică, eficiență, sau facilități fiscale pt cei care investesc local. Reorientarea spre produse cu valoare adăugată mai mare ar ajuta, dar trebuie timp și bani, iar muncitorii trebuie susținuți între timp. 75% din salariu e ok pe moment dar nu e de-ajuns pe termen lung pentru familii care au rate etc.
cine știe, poate ar fi util un parteneriat cu autoritățile locale + universități/centre tech ca să facă programe de recalificare. În plus, monitorizarea importurilor — dacă vin tablă sub preț de producție, ar trebui controale comerciale sau antidumping, nu doar plângeri pe forumuri.
oricum, fatea asta e simptom, nu boala. industria trebuie regândită, dar rapid. sper doar să nu ajungă orașul iarasi în stagnare, am prieteni de-acolo și e nasol.
Păcat, muncitori uitati, statul doarme, ce să mai zic.
pai ce sa zic…iar ne joaca cu viata. 5 sept e fix dupa concediu, si apoi ”poate” pana-n necunoscut. pai cum? tarife la curent cat casa si importuri ieftine care bagă pe noi. angajatii iau 75% din salariu. ok, si ce facem? se pune statul sa ajute? sau dam faliment toti? stiu ca e complicat, dar nu poti lăsa orasul asa. autoritati + companie + sindicat sa scoata plan clar, nu vorbe goale. daca nu, lumea pleaca, firme mici mor, orasul moare. trist si enervant.