Pe litoralul Mării Negre a apărut un val important de meduze aproape de țărm: zeci de mii aduse de curenți, un fenomen care se manifestă frecvent spre sfârșitul verii și începutul toamnei. Din Antichitate până în prezent, oamenii de la mal au observat valuri de viețuitoare marine care sosesc și pleacă odată cu schimbările anotimpurilor și curenților; acum, în contextul apelor mai calde, aceeași situație se repetă cu Rhizostoma pulmo, cunoscută popular ca meduza butoi.
Specialiștii afirmă că acest fenomen nu e neobișnuit: dacă apa rămâne caldă spre toamnă, condițiile favorizează multiplicarea acestor meduze. Rhizostoma pulmo poate atinge dimensiuni mari în anumite zone, însă la noi nu ajunge atât de mare, iar hrana sa este formată din zooplancton și fitoplancton. Pe măsură ce parcurge ciclul său biologic anual, spre sfârșitul verii își reduce mobilitatea, iar curenții le concentrează în locuri unde ies la suprafață sau sunt aruncate pe plajă la sfârșitul lui septembrie și începutul lui octombrie. Nu este vorba de un masacru marin, ci mai degrabă de un încheiere naturală a sezonului pentru aceste organisme, explică medicul veterinar Adrian Bîlbă.
Din perspectiva riscului pentru oameni, meduza butoi nu este agresivă. Înțepătura provoacă, de obicei, doar senzații asemănătoare cu urzicăturile: disconfort local pentru câteva zile, eventual dacă sunt atinse zone sensibile, din acest motiv se recomandă înotătorilor să poarte ochelari pentru protecția ochilor. Nu sunt de așteptat reacții alergice grave sau intoxicații accentuate; în majoritatea cazurilor simptomele trec în două-trei zile. Medicul subliniază că nu reprezintă un pericol major pentru mediu și nu emană mirosuri neplăcute, deși pentru mulți sunt neplăcute când le văd pe plajă.
Pe lângă cauzele sezonale, există și factori mai largi care pot influența frecvența aparițiilor: încălzirea globală a apelor și, posibil, scăderea populației de pești tineri care ar concura cu meduzele pentru hrană. Un număr mai mic de puiet în apele costiere înseamnă mai puțină competiție pentru zooplancton și fitoplancton, ceea ce ar putea determina o creștere a densității meduzelor în anii ce vin. Astfel, este vorba atât de cicluri naturale, cât și de schimbări ecologice cu efecte pe termen lung.
Fenomenul legat de Rhizostoma pulmo ne amintește că natura are ritmuri proprii, iar aparițiile care par invazii sunt adesea doar expresia unui sezon sau a unor dezechilibre ecologice. Creșterea temperaturii apelor și variațiile în populațiile de pești sunt elemente concrete de monitorizat. Dacă observi meduze pe plajă, nu e neapărat un semn de catastrofă imediată, dar merită atenție modul în care gestionăm mediul marin pentru a evita posibile dezechilibre mai severe. Ce părere ai despre ideea că schimbările pe termen lung ale mediului marin, precum încălzirea apelor, pot modifica comportamentul speciilor pe care le întâlnim acum la litoral?
Fii primul care comentează