Deputatul Angel Tîlvăr lansează un apel privind fenomenul abandonului școlar după vârsta de 18 ani în România, subliniind că țara noastră se situează printre statele UE cu rate ridicate ale părăsirii timpurii a educației pentru tinerii între 18 și 24 de ani. El a adus în atenție date și argumente într-o declarație politică depusă la Camera Deputaților, insistând pe necesitatea unor măsuri constante pentru a contracara acest fenomen și efectele sale sociale și economice.
Abandonul școlar nu este o problemă recentă; istoria educației arată că perioadele de transformare economică sau socială sporesc vulnerabilitatea tinerilor. România afișează cifre îngrijorătoare: rata părăsirii timpurii a educației a fost de 16, 6% în 2023, iar o prognoză pentru 2024 indică 16, 8%. În comparație, media europeană a fost în jur de 9, 5% în 2023 și 9, 6% în 2024. Diferența este semnificativă și sugerează că fenomenul are cauze profunde, nu este doar trecător. Această realitate amintește de perioade din trecut când accesul la educație și resursele regionale au conturat traiectorii colective, acum, aceleași provocări se suprapun unui context al pieței muncii în schimbare rapidă.
Tîlvăr avertizează că efectele părăsirii timpurii a educației se manifestă pe termen scurt și lung și implică costuri semnificative pentru societate. Printre consecințe el enumără productivitatea redusă a forței de muncă, perspective mai slabe pe piața muncii, excluziune socială și un risc sporit de sărăcie pentru tineri. În esență, cu cât mai puțini tineri își continuă studiile după 18 ani, cu atât mai mari sunt dezechilibrele economice și sociale. În plus, aceste fenomene vulnerabilizează eforturile de diminuare a disparităților dintre urban și rural sau dintre grupurile vulnerabile și restul populației.
Totuși, problema nu se rezumă la statistici; este crucial să analizăm cauzele. Tîlvăr afirmă că a discuta doar despre efecte este insuficient. Este necesară identificarea și prioritizarea motivelor pentru care tinerii renunță la educație: lipsa perspectivelor pentru locuri de muncă bine plătite, barierele financiare, infrastructura educațională deficitară din mediul rural, dar și absența unor modele clare de orientare profesională sau a ofertelor de formare profesională adaptate pieței muncii. Fără astfel de investigații și intervenții direcționate, riscul este ca fenomenul să se perpetueze.
În aceeași declarație, deputatul subliniază importanța educației: aceasta reprezintă temelia unei societăți care dorește o dezvoltare responsabilă. O persoană cu educație are șanse mai mari de a găsi un loc de muncă și, de regulă, mai bine plătit. Educația sporește capacitatea de adaptare la schimbările sociale și economice accelerate ale prezentului, fie prin formare continuă, fie prin studii postliceale sau universitare. Printr-o ofertă educațională solidă și accesibilă se pot combate mai eficient excluziunea socială și discrepanțele teritoriale. Ideea este clară: investiția în educație nu este doar o cheltuială, ci o strategie pe termen lung pentru stabilitate și incluziune.
Dialogul propus de Tîlvăr cere soluții ferme și susținute. Aceasta presupune politici publice coerente: programe care încurajează continuarea studiilor după 18 ani, sprijin financiar acolo unde este necesar, acces mai bun la formare profesională relevantă, parteneriate între școli, centre de formare și angajatori, dar și măsuri dedicate pentru zonele rurale sau grupurile vulnerabile. Fără astfel de acțiuni coordonate, costurile sociale și economice semnalate de deputat vor continua să se resimtă. Nu e vorba doar de cifre, ci de viețile tinerilor și de capacitatea unei țări de a valorifica pe deplin resursele umane.
Angel Tîlvăr pledează pentru conștientizare și implicare: problema nu se va rezolva singură și necesită efort comun din partea instituțiilor, comunităților și actorilor economici. Datele menționate, 16, 6% în 2023 și estimativ 16, 8% în 2024, trebuie folosite ca punct de plecare pentru planuri concrete, nu rămâne doar statistici. Educația rămâne instrumentul prin care se pot reduce decalajele între rural și urban, se pot îmbunătăți perspectivele pe piața muncii și se poate diminua riscul de excluziune socială.
Tîlvăr folosește formulări directe: EDUCAȚIA este temelia unei societăți sănătoase, iar prin formare profesională sau studii universitare se pot păstra oportunitățile tinerilor. Privind cifrele și implicațiile lor practice, devine evident că discuțiile trebuie urmate de planuri și investiții orientate, adaptate realităților locale și economice. O abordare pragmatică, care include sprijin financiar, programe de orientare profesională și colaborări cu mediul de afaceri, pare esențială pentru inversarea trendului.
Datele expuse și apelul la acțiune deschid o dezbatere necesară despre viitorul forței de muncă și coeziunea socială. Rata de 16, 6% în 2023 față de media UE de 9, 5% evidențiază miza: oportunități economice pierdute și riscuri sociale sporite. Subiectul cere intervenții practice, nu doar discursuri. Cum ar arăta un pachet realist de măsuri pentru tineri? Ce combinație de sprijin financiar, orientare profesională și infrastructură educațională ar putea face diferența între a părăsi sau a continua educația?
Tîlvăr discută cifre și consecințe palpabile: 16, 6% și 16, 8% sunt valori care trebuie luate în serios. Implementarea unor programe clare pentru susținerea continuării studiilor după 18 ani și consolidarea legăturii dintre educație și piața muncii ar reprezenta pași importanți. Care dintre aceste măsuri crezi că ar produce efecte rapide și durabile pentru tinerii din zona ta?
Fii primul care comentează