Când amintirea sportului se intersectează cu viața privată: Andreea Răducan, fosta gimnastă multiplă medaliată, rememorează ziua de la Sydney din 2000, când i-a fost retras aurul la individual-compus după un test pozitiv pentru pseudoefedrină.
Pe 21 septembrie se împlinesc 25 de ani de la acel episod care a rămas în paginile istoriei gimnasticii din România. Pentru Răducan, acea zi nu a fost doar confruntarea cu o decizie sportivă, ci și un examen personal. Ea povestește că a fost o perioadă dificilă și nedreaptă, dar și un moment care i-a oferit forța de a merge mai departe. A recunoscut că a învățat să nu renunțe, să lupte până la capăt și să se ridice indiferent de mărimea obstacolului. A acceptat că nedreptatea poate răni, dar nu trebuie să o definească. Privind în urmă, spune că a trecut un test al vieții și, deși nu ar vrea să-l retrăiască, rămâne recunoscătoare pentru lecțiile primite. În declarațiile publice, Andreea subliniază și că podiumul de la Sydney rămâne memorabil: toate cele trei românce au ocupat locurile pe podium în finala la individual-compus, un moment de mândrie pentru sportul românesc.
Cauza testului pozitiv ar fi fost, conform relatărilor, administrarea a două comprimate de Nurofen în seara dinaintea finalei, prescrise de medicul echipei, care ar fi dus la prezența pseudoefedrinei în organism. Nu este pentru prima dată când medicația prescrisă ridică semne de întrebare în sport; controalele antidoping sunt stricte și, uneori, sancțiunile sunt aspre chiar și când intențiile par nevinovate.
Palmaresul competițional al Andreei Răducan include 12 medalii la marile concursuri internaționale, dintre care șase de aur, inclusiv una olimpică și cinci titluri mondiale. S-a retras din concursuri în 2002 și a îndeplinit ulterior funcția de președinte al Federației Române de Gimnastică între 2017 și 2020. Pe plan personal, va împlini 42 de ani pe 30 septembrie.
Episodul de la Sydney ridică întrebări privind responsabilitățile staff-ului sportiv, regulile antidoping și modul în care sunt protejați sportivii tineri în momentele de maximă presiune. Cazul Răducan rămâne un punct de referință în dezbaterile despre echilibrul între proceduri și umanitate, între reguli stricte și circumstanțele particulare ale fiecărui caz. Cum ar trebui gestionată în mod ideal sănătatea sportivilor în ziua competiției, pentru a preveni erorile de administrare a medicației?
Ce credeți că ar fi trebuit făcut altfel atunci, la Sydney, de către medici, antrenori sau forurile sportive?
Fii primul care comentează