Povestea cabinei foto automate îl are drept protagonist pe Anatol Josepho, un fotograf originar din Siberia care, la mijlocul anilor 1920, a mutat portretul instantaneu din studiouri pe stradă, instalând în Manhattan primele sale Photomaton. În septembrie 1925 existau trei cabine: 25 de cenți, o așteptare de circa opt minute și o bandă cu opt fotografii, o inovație menită să facă portretele accesibile publicului larg, nu numai celor care își permiteau un fotograf profesionist.
Josepho, născut Anatol Yozhpe, a învățat arta fotografică în călătoriile prin Europa și a venit în Statele Unite hotărât să automatizeze procesul de realizare a fotografiilor. La acea vreme fotografia era un lux; portretele cereau timp și bani. Photomaton a schimbat această stare de fapt: pentru un sfert de dolar oamenii primeau o bandă de imagini, și ideea a prins imediat. Potrivit revistei Time, în primele șase luni peste 280.000 de persoane au utilizat cabinele, iar în 1927 Josepho a vândut afacerea din SUA pentru un milion de dolari, după ce investise inițial doar 1.000 de dolari în aparat. Pe românește, a transformat o idee simplă într-o afacere profitabilă, mai repede decât ai avea nevoie să-ți faci poza perfectă.
Pe măsură ce anii au trecut, conceptul s-a răspândit și în Europa la începutul anilor 1930, iar cabinele au captat interesul artiștilor avangardiști. Nume precum André Breton sau Salvador Dalí s-au lăsat imortalizate în aceste spații înguste, oferindu-le nu doar utilitate practică, ci și un rol cultural. În America mijlocului de secol XX, cabinele foto au devenit un simbol urban: le găseai în săli de jocuri, mall-uri, gări, locuri unde oamenii păstrau amintiri pe care altfel nu le-ar fi surprins. Filmul alb-negru a fost înlocuit treptat de culoare în anii 1960, iar experiența a devenit mai atrăgătoare pentru public.
Tehnologia a avansat, dar ideea de bază a rămas neschimbată: un mijloc rapid și accesibil de a realiza portrete. În ultimele decenii cabinele analogice au fost înlocuite treptat de versiuni digitale, cu opțiuni de personalizare și funcții de partajare instantanee pe rețelele sociale. Totuși, există o mică comunitate dedicată conservării modelelor originale; câteva cabine vechi încă funcționează în New York, amintind de originile invenției lui Josepho. Reapariția lor la petreceri și evenimente demonstrează că oamenii încă apreciază tangibilul, o bandă de fotografii pe care o poți păstra în portofel sau lipi într-un album.
Photomaton-ul creat de Josepho rămâne un exemplu de inovație practică: un dispozitiv simplu care a democratizat fotografia și a influențat cultura vizuală urbană. Privind cifrele, 280.000 de clienți în jumătate de an, vânzarea pentru 1.000.000 de dolari în 1927, înțelegem cât de repede o idee bine pusă la punct se poate impune. Cabinele foto au evoluat de la mecanic la digital, dar miza inițială nu s-a schimbat: accesibilitate, rapiditate și amintiri personale la îndemână. Preferi varianta clasică alb-negru sau eşti fan al filtrelor digitale și al share-ului instant?
Fii primul care comentează