După multiple acorduri cu FMI şi repetate reforme fiscale, o nouă serie de propuneri fiscale venite din partea guvernului captază atenţia mediului de afaceri din România. Analiza PwC Romania arată că, deşi se anunţă diminuarea şi eliminarea unor impozite aplicate companiilor începând din 2026, existenţa unui deficit bugetar important menţine incertitudinea asupra direcţiei finale. Ruxandra Târlescu, partener şi lider Fiscal and Legal Services la PwC Romania, afirmă că reducerea la jumătate a impozitului minim pe cifra de afaceri (IMCA) în 2026 şi planul de eliminare ulterior sugerează o intenţie de predictibilitate, dar rămâne posibil ca aceste măsuri să fie ajustate pe parcursul anului 2026.
Pe plan practic, calendarul propus prevede scăderea IMCA de la 1% la 0, 5% în 2026 şi eliminarea acestuia din 2027, iar ICAS şi taxa pe construcţii speciale ar urma, de asemenea, să fie eliminate din 2027. Pentru microîntreprinderi se propune o cotă unică de 1%, însoţită de reducerea pragului de eligibilitate la 100.000 euro. În sens invers, din 2026 se instituie o taxare de 16% pentru veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice, pentru câştigurile din transferul de valori mobiliare şi instrumente derivate şi pentru veniturile din transferul de monedă virtuală, ceea ce înseamnă un cost suplimentar pentru investitori. La nivel local, valoarea impozabilă pe metru pătrat pentru clădiri rezidenţiale şi terenuri ar putea fi majorată cu aproximativ 170%, impactând semnificativ companiile cu portofolii extinse de terenuri, iar cota taxei speciale pentru active cu valoare ridicată ar urca de la 0, 3% la 0, 9%.
Problema centrală rămâne modul în care se acoperă gaura bugetară fără a recurge la alte creşteri de taxe. PwC subliniază că guvernul dispune de două pârghii majore: raţionalizarea cheltuielilor publice şi îmbunătăţirea colectării fiscale. Evoluţia din ultimul deceniu arată venituri fiscale între 25% şi 27% din PIB, iar pentru a depăşi pragul de 30% din PIB ar fi necesară o administrare fiscală mult mai eficientă. La sfârşitul lui noiembrie 2025, veniturile fiscale se situaseră la 25, 6% din PIB, cu 0, 6 puncte procentuale peste nivelul din anul precedent, ca rezultat al unor măsuri de majorare a fiscalităţii. De asemenea, rapoartele Comisiei Europene plasează România pe primul loc în UE la diferenţele de colectare pentru TVA şi impozitul pe profit, iar procesul de digitalizare iniţiat de ANAF nu a livrat încă rezultatele aşteptate. În aceste condiţii, opţiunea unei noi creşteri a taxelor rămâne deschisă dacă nu se accelerează reformele administrative şi disciplina bugetară.
PwC consideră că majorarea fiscală din 2025 era previzibilă, având în vedere situaţia deficitară a bugetului şi angajamentele din PNRR, şi subliniază că evitarea unor noi majorări va depinde de ritmul reformei administraţiei fiscale şi de un control mai strict al cheltuielilor publice. Măsurile anunţate combină relaxări pentru firme cu transferul poverii fiscale către anumite categorii de contribuabili şi investitori, ceea ce face tranziţia complexă şi generează efecte mixte asupra mediului economic.
IMCA este programat pentru reducere şi apoi eliminare în intervalul 2026–2027. Reforma fiscală scoate în evidenţă tensiunea obişnuită dintre necesitatea predictibilităţii pentru companii şi imperativul de a acoperi un deficit bugetar semnificativ. Dacă digitalizarea ANAF şi controlul cheltuielilor se accelerează, presiunea pe taxarea directă ar putea scădea; în caz contrar, povara poate fi redistribuită prin majorări punctuale, precum creşterile propuse la taxele locale şi impozitarea câştigurilor de capital. Ce părere ai: crezi că reducerea IMCA va stimula investiţiile suficiente pentru a compensa ajustările locale şi noile impozite pentru investitori?
Fii primul care comentează