Știrea privind preluarea juridică a jumătății de proprietate din Sibiu, deținută anterior de Klaus Iohannis, readuce în discuție intersecția complexă dintre istorie, drept și proprietate. Imobilul de pe strada Nicolae Bălcescu 29 poartă urme ce pornesc de la naționalizările din anii 1960, trec prin tranzacțiile controversate din anii 1990 și ajung acum sub administrarea statului român prin ANAF.
Agenția Națională de Administrare Fiscală a comunicat vineri, 3 octombrie, că a preluat în mod legal cota de jumătate (1/2) din imobilul situat pe Nicolae Bălcescu 29 din Sibiu. Potrivit informării, preluarea s-a realizat în urma dobândirii dreptului de moștenire vacantă de către stat, ceea ce i-a conferit calitatea de coproprietar. Verificările efectuate de inspectorii ANAF au culminat cu schimbarea încuietorilor la proprietate, intervenție făcută după ce foștii proprietari au acceptat să predea cheile.
Fostul președinte Klaus Iohannis a deținut acea proprietate până în 2015. ANAF a executat silit casa din Sibiu la câteva săptămâni după ce i s-a cerut lui Iohannis să elibereze imobilul și să achite suma de un milion de euro, reprezentând chirii pentru perioada 1999–2015. În acei ani, casa fusese închiriată unei bănci. Surse citate de FANATIK au precizat că, miercurea trecută, inspectorii ANAF i-au cerut fostului președinte predarea cheilor locuinței de pe Nicolae Bălcescu.
Adrian Nica, președintele ANAF, a subliniat obligația instituției de a gestiona și valorifica bunurile intrate în proprietatea statului, în conformitate cu prevederile legale, și a afirmat că în acest caz acțiunile s-au desfășurat transparent și respectând procedurile, pentru a asigura exercitarea drepturilor statului român ca proprietar.
Contextul istoric al proprietății este relevant: casa de pe Nicolae Bălcescu 29, împreună cu un imobil situat pe strada Gheorghe Magheru 35 din Sibiu, a aparținut soților Eliseu și Maria Ghenea și a fost naționalizată în anii 1960. După 1989, un presupus moștenitor al foștilor proprietari ar fi intrat în posesia casei și a vândut-o, în anii ’90, lui Klaus Iohannis, pe atunci inspector școlar, pentru suma de 3.200 de dolari. Tranzacțiile și demersurile de retrocedare din acea perioadă rămân pentru mulți subiecte sensibile, cu implicații juridice complexe.
Intervenția ANAF evidențiază câteva teme: efectele pe termen lung ale naționalizărilor comuniste, care se transformă în dispute juridice decenii mai târziu; mecanismele prin care statul recuperează bunuri sau drepturi; și modul în care sunt evaluate veniturile din chirii când apar diferențe importante între părți. Cazul de pe Nicolae Bălcescu 29 include și cifre concrete, solicitarea de plată de un milion de euro pentru chirii între 1999 și 2015, și nume bine conturate: Klaus Iohannis, Eliseu și Maria Ghenea, Adrian Nica, precum și două adrese din Sibiu: Nicolae Bălcescu 29 și Gheorghe Magheru 35.
Privită prin prisma acestor fapte, se poate observa complexitatea parcursului unei proprietăți trecute prin naționalizare, retrocedare, vânzare la prețuri greu de justificat și, în final, preluare legală de către stat. Episodul amintește că probleme aparent rezolvate pot reveni din cauza documentelor și drepturilor rămase în suspensie. Ce părere aveți: ar trebui statul să valorifice direct astfel de proprietăți sau e mai potrivită vânzarea către terți după clarificarea completă a situației juridice?
Fii primul care comentează