Când se discută despre TVA, nu te gândești imediat la gemul făcut în casă, dar exact asta a aprins recentele controverse: președintele ANAF, Adrian Nica, a afirmat că producția alimentară pentru consum propriu contribuie la discrepanța semnificativă dintre TVA-ul datorat și cel colectat în România. Avocatul fiscal Gabriel Biriș a intervenit, recunoscând existența unei legături între autoconsum și încasările din TVA, dar susținând că impactul real este redus și că problema este mult mai complexă. Dezbaterea a avut loc la București și a stârnit reacții în mediul politic și printre specialiștii economici.
Istoria colectării taxelor și a economiilor informale este una îndelungată: producția casnică există de când au apărut grădinile din curți, iar statul modern încearcă de secole să identifice exact ce intră și ce iese din buzunare prin diverse metode. În România contemporană, tensiunea dintre realitățile rurale și necesitatea unor statistici precise capătă nuanțe neașteptate, de la borcane de gem până la formule matematice complexe pentru calculul GAP-ului de TVA.
Biriș afirmă că observația despre autoconsum este parțial adevărată: da, autoconsumul contribuie la diferența în calculul TVA, în special în mediul rural, unde mulți își produc o parte din alimente. Totuși, el subliniază că fenomenul apare și în alte țări cu zone rurale puternice, bulgari, unguri, polonezi, nemți, spanioli, italieni, și totuși niciuna dintre aceste țări nu raportează un GAP de peste 30%. El atrage atenția că România nu dispune încă de o analiză completă și publică privind componența acestui deficit de colectare, deși în primăvară fusese anunțat un parteneriat între Ministerul Finanțelor, Universitatea Babeș-Bolyai și Academia de Studii Economice pentru calcularea detaliată a acestui indicator. Proiectul, spune Biriș, a rămas însă la nivel de declarații.
Fără date clare, spune avocatul, se iau măsuri costisitoare care s-ar putea să nu abordeze adevăratele cauze. Estimarea sa este că autoconsumul explică cel mult 2–3% din diferența totală, în timp ce majoritatea, peste 25%, provine din tranzacții între firme (B2B) și dintre firme către stat (B2G). Aceasta indică faptul că problema nu este doar la gospodăriile care își fac gemul, ci la funcționarea unor segmente ale economiei formale și la modul în care sunt raportate și controlate tranzacțiile comerciale.
Reprezentarea oficială a ANAF oferă totuși un cadru metodologic: Adrian Nica a explicat că datele folosite pentru calculul GAP-ului provin din raportările pentru 2022 și că se așteaptă publicarea datelor pentru 2023. El a menționat că și alte țări, precum Bulgaria, au cerut sprijin pentru recalibrarea formulelor de calcul și că România încearcă ceva similar pentru a se raporta corect Comisiei Europene. Nica a recunoscut că, în metodologia actuală, autoconsumul, inclusiv producția alimentară pentru uz propriu, cum este gemul din gospodării, este considerat un factor care influențează GAP-ul de TVA. Așadar, nu este o metaforă adăugată la întâmplare; calculul ia în considerare și consumul casnic auto-produs.
Datele Comisiei Europene sunt, însă, ferme și neiertătoare: în 2022 România a înregistrat cel mai mare deficit de colectare a TVA din Uniunea Europeană, 30, 6%, ceea ce echivalează cu aproximativ 8, 47 miliarde de euro neîncasate din potențiale venituri bugetare. Media europeană este mult mai scăzută, în jur de 7%. Țări cu sectoare informale comparabile au reușit să reducă semnificativ diferențele prin digitalizare și controale țintite, demonstrând că soluțiile tehnice și instituționale pot funcționa atunci când sunt implementate consecvent.
Discuția pornită de declarația lui Nica a scos la iveală mai mult decât provizii casnice: este un simptom al unei probleme sistemice legate de transparență și de lipsa unor date clare despre pierderile bugetare. Biriș speră că dezbaterea va conduce la o analiză reală, bazată pe date, astfel încât să se poată formula concluzii oficiale privind structura GAP-ului și să se adopte măsuri adecvate. El avertizează totodată că absența unei analize detaliate poate fi convenabilă pentru cei care nu ar dori ca adevăratele cauze ale pierderilor să iasă la lumină.
Declarația despre gemul bunicii a devenit, astfel, mai mult decât o anecdotă: a generat o discuție despre metodele de calcul, despre prioritățile politicilor fiscale și despre ce înseamnă responsabilitate instituțională când bugetul pierde miliarde. Exemple concrete ies în evidență: parteneriatul promis între Finanțe, UBB și ASE nu a produs calculele așteptate, ANAF operează cu date din 2022 și așteaptă 2023, iar estimările independente atribuie autoconsumului doar 2–3% din GAP, restul major fiind legat de tranzacții B2B și B2G. Aceste elemente indică direcțiile posibile de intervenție: recalibrare metodologică, digitalizare a fluxurilor, controale mai bine direcționate și, foarte important, publicarea datelor care să permită o discuție informată.
ANAF a inclus autoconsumul în calculele sale, dar rămâne întrebarea dacă această includere explică marea parte a deficitului. Biriș cere transparență și acces la date; rapoartele Comisiei Europene ilustrează amploarea pierderilor; iar experiențele altor state sugerează că măsurile tehnice pot diminua diferențele. Rămâne de văzut dacă discuția despre gemul de casă va declanșa o analiză serioasă sau va rămâne un subiect pentru tabloide. Care credeți că ar fi primul pas concret pe care autoritățile ar trebui să îl facă pentru a lămuri structura GAP-ului de TVA?
Fii primul care comentează